OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Intilnirile de la Sighisoara, de poezie in primul rind, au o veche traditie si inca de la inceput (inainte de Revolutie) au avut un sens contestatar. Corespondent, in acea vreme, cred ca aveau doar cu Colocviile de poezie de la Tirgu Neamt, colocvii care au si fost suspendate de autoritatile comuniste.
La Sighisoara vin pentru a doua oara. Editia 2000 a fost interesanta si provocatoare, aproape vaccinuri pe imaginatie.

As selecta din multele discutii doua puncte de vedere care corespund si propriilor mele optiuni: pe ale lui Gheorghe Craciun si Caius Dobrescu.
Critica de poezie e necesar sa se implice in comentariul asupra cartilor in primul rind tinind seama si de metamorfozele poeziei in etapele ei de-a lungul timpului, prin ce curente literare a evoluat si la ce capat a ajuns (daca a ajuns!) autorul respectiv, noutatea propusa, ce tendinta ilustreaza, pentru ca poezia nu e atemporala, nu se mai poate scrie poezie doar cu emotie si din spontaneitate. Astfel comentariul critic va observa repere si starea de poezie lenesa, cind creierul hiberneaza in alt creier. Multimea cartilor veleitare s-ar simti repede „ofuscata“, dar ar da cistig de cauza dreptului indemn maiorescian „in laturi!“.

Prelungind aceasta propunere, Caius Dobrescu o implica in modalitate de diferentiere a criticului de a se orienta in functie de revista la care colaboreaza.
Nu faci acelasi fel de cronica si la un ziar si la o revista docta de literatura. Mijloacele comentariului trebuie sa fie variate, in functie de categoria de cititori careia i se adreseaza.
Sigur, aici intra si optiunile mele. Un festival care a adunat aici forte proaspete din toate zonele tarii.