Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2007   |   Septembrie   |   Numarul 388   |   Fotbalul nevertebrat

Fotbalul nevertebrat

O pasionanta dinamica de cuplu: patronul si antrenorul

Autor: Alexandru HÂNCU | Categoria: Actualitate | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
De felul lui, fotbalul e vertebrat. Nu-i tocmai o noutate. De pilda: Lung-Stefanescu-Balaci-Camataru/ Moraru-Andone-Multescu-Augustin/ Duckadam-Belodedici-Bölöni-Lacatus/ Casillas-Hierro-Zidane-Raoul/ Dida-Maldini-Kaka-Inzaghi. Portar-fundas central-playmaker-virf. Patru flacai, unul si unul, de neoprit – adesea, nici de coechipieri. E coloana vertebrala pe care o au toate echipele cu rost. Daca n-o au, atunci sint, pentru suporterul cu pretentii, fara rost. Amoebe, rime, parameci, moluste, gindaci. Steaua si Dinamo, nevertebratele noastre de elita, s-au prezentat cu mari sperante la traditionalul examen radiologic din Liga Campionilor. Poate, cine stie, de data asta, vreo minune? Nt. Nici vorba. Normal: fotbalul nu e evolutionist, ci creationist. Nevertebratele nu-si dezvolta asa, spontan, sira spinarii. Trebuie sa le-o monteze cineva. Nu va uitati in sus si nu va repeziti, conform indicatiilor, cu crucile si cu prohodul: fotbalul e o creatie umana. Iar montajul respectiv cade in sarcina unui tandem cu o pasionanta dinamica de cuplu: patronul si antrenorul.

Posta redactiei
Planurile mari au nevoie de oameni mari. Si de timp. Meseriasii sa fie lasati sa lucre si sa fie sprijiniti cind merge greu, nu ciomagiti (la figurat, desigur, dar mai stii?). Raspundem astfel fidelului nostru cititor G.B. din Pipera. Adaugam si o sugestie: concentrati-va pe text (puteti sublinia cu diverse culori). Echipa dvs. preferata e intr-o grupa dificila, iar ce urmeaza s-ar putea dovedi instructiv. Sa luam cazul Olandei, tara mai mica decit Romania. Pina acum vreo 40 de ani, era echivalentul nordic al fotbalului cipriot (dar – nu-i asa, Andone? – nici pe Cipru nu te mai poti baza). Ei, si tam-nisam, apare Portocala Mecanica! Fara vapoare de bani (n-aveau de unde, si n-au nici azi). „Merci, l-au avut insa pe Cruyff. De-ar mai fi Hagi tinar cum era...“ Argument interesant, dar nepotrivit. Prima echipa olandeza care-a luat Cupa Campionilor n-a fost Ajax-ul lui Johann Cruyff, ci Feynoord Rotterdam. Nu jucau „fotbal total“, ci o ardeau batrineste, la victorie. ii antrena un austriac taciturn, stabilit in de citiva ani in Olanda, pe nume Ernst Happel. Toate echipele lui au fost cit se poate de vertebrate. Desi fin psiholog, nu isi motiva echipa recurgind la circ in costume spartane, larg mediatizat. Raspundem astfel si fidelilor nostri cititori Cristi B. si Vasile T. din Sos. Stefan cel Mare.

Cine stie cistiga
Happel a fost primul antrenor care a cistigat Cupa Campionilor cu doua echipe – Feyenoord si SV Hamburg. Pina sa intre in legenda, era doar un meserias cinstit care astepta o sansa. A primit-o. I s-a dat mina libera si timp suficient. Ca si lui Rinus Michels, la Ajax. Omul a pus la punct Fotbalul Total, l-a transformat pe Cruyff din muritor cu acnee juvenila in zeu, a cistigat Cupa Campionilor, dupa care a plecat la Barcelona. Aici, impreuna cu pupilul Johann, a fondat Dinastia Batava care domneste si acum, bine-mersi, peste fotbalul catalan. Alte mici bagatele: Olanda a ajuns de doua ori in finala Campionatului Mondial, condusa de Rinus Michels si Ernst Happel. Le-a pierdut pe amindoua, cu cintec. A cistigat insa, in 1988, Campionatul European, cu strigaturi. Antrenor: Rinus Michels. Ei si? inca putina rabdare.

Traditionala prietenie romano-nordica
Dupa ce-a ajuns campion european cu Feynoord, Happel a fost eliminat anul urmator de aradenii de la UTA. N-a fost dat afara. Dupa ce-a luat Cupa si cu Hamburg, a fost eliminat de Dinamo si tot n-a fost dat afara. in 1971, locul lui Michels la Ajax e luat de un necunoscut, dintr-o tara comunista. La primul antrenament, derbedeii, in frunte cu Cruyff, intreaba daca pot purta in continuare plete. „Am venit antrenor, nu frizer la club“, le zice omul. Apoi, cineva bubuie spre el o minge, la nivelul genunchiului. O pescuieste din aer, o opreste sub talpa si-o catapulteaza inapoi de unde venise. Derbedeii tac, vadit impresionati. Dupa ce ii bate si la poker, ii are in buzunar. Fusese antrenor la Steaua si il chema Stefan Covaci. A cistigat doua Cupe ale Campionilor cu Ajax, batind Internazionale si Juventus. Dupa 1990, Florin Halagian, antrenor la Dinamo, se pomeneste peste el cu un nou director tehnic: Rinus Michels. Damaschin si Sabau sint luati de Feynoord. Lobont, Chivu si Mitea, de Ajax. Ar trebui sa fie limpede. Dar nu e.

Cum va place?
De cind exista Liga Campionilor, doar trei echipe au reusit sa sparga monopolul megabanilor: Ajax, Dortmund si Porto. Reteta: o banuiti. Antrenori cu idei clare si indraznete, in speta Luis Van Gaal, Ottmar Hitzfeld si Jose Mourinho. Si patroni care le-au dat mina libera si timp destul. De aici ar trebui sa se inspire si fotbalul nostru. Oricit si-ar dori-o, latifundiarii nostri nu vor ajunge niciodata la megabanii din Spania, Italia ori Anglia, spre care li se scurg, degeaba, ochii. Atunci, care sa fie modelul? German? Exclus, e mult prea diferit de-al nostru. Portughez? Pare tentant – tara mica, latina, fotbal tehnic. Dar n-avem de unde lua infuzia masiva si constanta de personal din Brazilia ori din fostele colonii africane. Si nici legenda triumfurilor trecute, din care isi trag increderea portughezii. Olanda, atunci? Bine, dar sint nordici! Da, dar spre deosebire de altii, sint abordabili.

Coliziuni utile
E un fotbal care ne place. il intelegem. il stim; si ne stie. Cel mai important lucru e insa altul: e cea mai tinara legenda a fotbalului. Marile ei figuri sint inca printre noi ori nu ne-au parasit de multa vreme. Daca nu vrem sa raminem vesnic umplutura la marile competitii si mici exportatori spre Lumea intiia a fotbalului, trebuie sa ne scriem propria legenda. De ce n-am invata de la olandezi? Pina la urma, e simplu: depinde de patroni. Ei angajeaza antrenorii, ei cumpara jucatorii. Echipele arata si joaca asa cum vor patronii lor. in lipsa vapoarelor cu bani, inspiratia, tactul si discretia sint valuta-forte. N-am prea avea motive de optimism, este?

Deh, cine stie. Cica omul cit traieste invata. De pilda, din noua ciocnire a Stelei cu fotbalul din Albion. De cind a intrat pe mina lui Arsene Wenger, Arsenal si-a rezervat, practic, un loc permament in cvartetul de frunte al primei ligi engleze. Interesant: viata antrenorului in Anglia e plina de incertitudine. Nu si la Man United, Liverpool si Arsenal. Sint cluburi care cred in continuitate. in proiecte pe termen lung. Sint cluburi care au rabdare. E drept, patronii lor stiu sa-si aleaga destul de bine antrenorii. Care, in Anglia, iau toate deciziile esentiale. Inclusiv in ce priveste componenta lotului. La Chelsea, pozitia lui Mourinho e mai precara. E limpede ca anul trecut Abramovici a adus jucatori pe care temperamentalul José nu-i dorea: Sevcenko si Ballack. Si, cu toate miliardele lui, n-a cumparat jucatori pe care portughezul ii ceruse, in special aparatori. Tensiunea intre cei doi e evidenta. Si se va acutiza daca nici anul acesta Roman nu se vede cu Cupa Campionilor pe puntea iahtului.

La ce viseaza vicepresedintii?
Arsene Wenger a parut multa vreme ferit de asemenea probleme. Trofeele din competitiile interne au fost suficiente, chiar daca Man United si-a taiat partea leului, iar Chelsea a plecat cu o felie neasteptat de mare din tort. Se putea si mai rau: Liverpool vineaza de 16 ani titlul national. Spre deosebire de Alex Fergusson, Mourinho si Rafa Benitez, Wenger e foarte econom. isi poate permite: are un talent incredibil de-a descoperi jucatori tineri si de-a pune in valoare talente ignorate de altii. Dar lunga perioada de gratie ar putea sa se termine. Fostul protector al lui Wenger in Consiliul de administratie, vicepresedintele David Dein, a pus in miscare schimbari tectonice. A cooptat un miliardar american, care a cumparat discret o parte din actiunile clubului. A iesit scandal si a demisionat. Dupa care si-a vindut propriile actiuni unui miliardar uzbek, bun prieten cu Vladimir Putin. Cei doi magnati ar urma sa convinga treptat actionarii mai mici sa vinda actiuni, pina cind vor avea pachetul de control. Moment in care Dein ar primi rasplata: presedintia clubului. Noul regim ar urma sa treaca la o politica de personal mai traditionala, aducind la Arsenal supervedetele pe care se bate lumea fotbalului.

Schimbarea e in legea firii
Lui Arsene nu-i suride deloc. Ar fi obligat sa-si abandoneze linia pe care a mers cu consecventa: echipa e mai importanta ca vedetele. A si aminat suspect de mult semnarea noului contract cu clubul pe care l-a refacut din temelii, aproape de unul singur. Ar putea fi un moment vulnerabil. O echipa solida, cu idei clare, l-ar putea specula. Va intrebati, desigur, daca Steaua e echipa cu pricina. Personal, cred ca nu. Astept cu nerabdare sa fiu contrazis. in cel mai rau caz, va fi o experienta utila pentru viitor. Nimic nu e vesnic. Si rabdarea suporterilor are o limita. E un fenomen interesant – limita rabdarii la suporteri. Pe destui patroni din fotbalul mondial i-a ajutat sa inteleaga idei importante. De pilda, ca fanii asteapta sa vada – culmea! – fotbal. Chiar daca nu curg trofeele si calificarile. Fotbal, pur si simplu. Jucat de echipe cu sira spinarii. Conduse de oameni care sint lasati sa-si faca meseria.

 
 
 
Cele mai citite articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Cele mai comentate articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Educaţia – o piatră de încercare
Endemicul plagiat în şcoala românească
Cele mai recente comentarii
gabriela.gheorg@gmail.com
o referință la lucrările dlui Solomon Marcus
ma bag &io ca musca pan' lapte...
ref nedumerirea dlui Foarta
nea marin
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire