OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

O splendida expozitie de fotografie artistica dedicata indienilor americani, cu foto-gravuri realizate de Edward S. Curtis intre anii 1900-1930, a fost inaugurata la Muzeul National de Arta al Romaniei. Organizata impreuna cu Ambasada SUA la Bucuresti, expozitia este un eveniment datorita valorii exceptionale estetice si documentare pe care o au aceste imagini. Publicul bucurestean poate vedea aproximativ 60 de fotografii, o selectie expresiva din materialul enorm realizat de Curtis in lumea triburilor indiene (cca 50.000 de negative); clasica sa lucrare Indienii nord-americani are 20 de volume, peste 2.000 de foto-gravuri, 4.600 de pagini.

Demersul lui Curtis ii asigura o pozitie unica in cultura americana. „Disparitia unui batrin sau a unei batrine inseamna disparitia unei traditii privind ritualuri sacre unice“, exclama autorul, cu un sentiment al urgentei, la 1900, cind descoperea lumea fascinanta – crepusculara acum – a indienilor. Cu un profund sens al misiunii, Curtis si-a dedicat – si chiar sacrificat – viata personala, echilibrul material si sanatatea, pentru vastul proiect de antropologie culturala, dificil si extrem de costisitor. El a fixat imagini si a inregistrat muzica si limba a peste 80 de formatiuni tribale amerindiene, aflate la nivelul traditional, al civilizatiei pietrei cioplite.
Privite de atitea generatii, fotografiile sale, in toata frumusetea, substanta si misterul lor, ii rasplatesc efortul – fiindca, desi este arta trecatoarei clipe, fotografia, in mina unui asemenea maestru, conjuga efemerul cu durata cea lunga. Sint remarcabile portretele, care se graveaza exemplar in memorie – sefi de trib si tineri razboinici, vraci, pescari, batrini initiati si mame cu pruncul in spate, cai si calareti in alergare... tinara olareasa, concentrata asupra stiletului cu care picteaza, scaldata in lumina secreta, sacra a inspiratiei...

Peisaje extraordinare prin formele lor neobisnuite (canioane, deserturi, o imagine magrittiana a urzelii de tesut instalata direct pe ramuri, in padure) sau scene, viziuni memorabile prin imediatete, prin taina obisnuitului.
Tehnica variata de lucru contribuie la atmosfera speciala si diversa a fotografiilor, la impresia de adincime pe care ne-o lasa. Exista imagini translucide, fixate cu precipitat de aur, in care parca auzi sunetul profund al materiei, altele care au fost imprimate in argint, in platina, in alti compusi. Succesiunea imaginilor devine o meditatie asupra relatiei om-natura (traducind ceva din intelepciunea imemoriala a acestor supravietuitori) si ne tulbura prin sensul viu, vibratil, al raportului dintre om, spatiu si ochiul artistului – artisul mereu prezent pe geana afectuoasa, melancolica, hiperlucida ce-l desparte pe el de „obiectul/subiectul“ camerei de luat vederi.

Regasesti gesturi si momente cunoscute si in Carpati: femeia cu crosnia de lemne in spate, vasul de apa purtat pe cap... Altfel, e vizibila si aici apropierea dintre unele motive decorative de pe tesaturile indienilor americani si costumele ori scoartele romanesti.
De subliniat interesul si utilitatea textelor explicative puse la indemina privitorului, in buna traditie a muzeografiei americane. As dori sa sugerez ca un asemenea tip de informatie asupra exponatelor se cuvine sa insoteasca si colectiile permanente ale muzeului nostru, aici si in general; argumentul economic („nu avem mijloace“) nu e valabil, fiindca textul conteaza, si nu suportul material.
Contemplind fotografiile indienilor americani in Sala Auditorium a Muzeului de Arta, ai sentimentul ca lumea pe care o vezi prin ochii lui Curtis nu este doar acolo (pe alt continent, in alt timp), ci te priveste si pe tine, aici: imaginile vechi de un secol sau aproape – care au fixat o lume in a ei „eterna intoarcere“ – ne cuprind in magia statornica a privirii, pasiunii, constiintei exemplare a unui Artist.