OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

O gospodărie de la periferia marilor oraşe, situată la distanţă egală de un drum naţional plin de gropi, dar întreţinînd iluzia conectării cu o arterele europene, şi de o groapă de gunoi. Sub acoperişul şubred al căsuţei de chirpici se adăposteşte o familie numeroasă. Tatăl, mai mereu mahmur şi agresiv, îşi altoieşte, sistematic, consoarta. Aceasta ţipă isteric, înjură şi scuipă, dar nu poate fugi pentru că este dependentă de puţinele resurse pe care le procură bărbatul. El are un ascendent asupra ei, fiind singurul care a acceptat-o, deşi îi ştia trecutul dubios. Copiii famelici asistă, seară de seară, la spectacolul grotesc oferit de cei doi. Se opresc din plîns doar cînd tatăl le aruncă resturi mucegăite de biscuiţi. Această familie reprezintă un caz social, de care au încercat să se ocupe şi organizaţiile sociale străine.

 

România administrată de binomul PD-L-PSD seamănă cu acest loc sordid. Gospodăria lui Băsescu şi lui Geoană s-a instalat, confortabil, la coada clasamentelor europene în ceea ce priveşte sistemele judiciar, sanitar şi de educaţie sau starea infrastructurii rutiere. Recent, guvernul celei mai largi, transparente şi competente coaliţii de după 1989 a primit de la economiştii germani nota 1,3 la capitolul măsuri de depăşire a recesiunii. Dacă ar fi copiat de la colegii europeni mai bine instruiţi, ar fi evitat corigenţa. Aşa, România va merge la reexaminare şi va trece criza undeva spre vara viitoare. Ultima ieşită din comunism, codaşă la tranziţie şi reformă, România va absolvi greu şi examenul crizei. Este România marelui „animal politic“, cum le place unora să-l numească, în fapt un scamator de iarmaroc, jupîn peste un circ de provincie şi o pletoră de impostori şi lingăi, cel care a ales compania actualului patron al bordelului social-democrat. Cei doi şi extensiile lor politice, respectiv PD-L şi PSD, sînt legaţi prin trecut şi metehne. În „Cîrdăşia pentru România“, pusă la cale în nefastul decembrie 2008, concubinii au venit, fiecare, cu zestrea lui. Democrat-liberalii au contribuit cu impostură doctrinară şi cinism, iar social-democraţii cu corupţie neamendată şi baronet local flămînd după o abstinenţă impusă de patru ani. La nuntă, bucatele au fost udate, din belşug, cu populism şi demagogie din inepuizabila rezervă a FSN. La intrare în local scria mare „Stabilitate pentru ţară“. În curtea mocirloasă din spate se împărţeau însă, deja, darurile puterii. În sinea lor, mirii se felicitau că au reuşit neutralizarea celuilalt. Unii au crezut în acest mariaj şi în rezistenţa lui, măcar pînă la alegerile prezidenţiale. Alţii, devotaţi mirelui, dau şi acum vina pe liberali că ar fi ridicat pretenţiile la cote indecente şi, astfel, l-ar fi obligat pe locatarul Cotrocenilor la o mezalianţă. Au înghiţit totuşi broasca, iar răsplata s-a materializat prin sinecuri la Bruxelles şi Strasbourg.

 

Această relaţie, pe care prea puţini au denunţat-o la timp, şi-a secretat, deja, moştenirea toxică. Frauda. Pe toată durata ei, guvernarea PD-L-PSD a fost un lung şir de fraude morale, care pun în umbră neştiutele fraude financiare. Cele două partide, prin şefii lor neoficiali sau oficiali, au servit românilor iluzia stabilităţii politice, conferită de monstruoasele 70 de procente din Parlament, pentru ca, ulterior, legi importante să fie asumate de către Guvern, fără dezbatere legislativă. Hibele majore şi incoerenţa acestor pachete legislative, alături de măsurile fiscale nepotrivite au infirmat, aproape imediat, competenţa trîmbiţată de foştii fesenei, reuniţi în 2008, şi le-au ridicat în cap sindicatele. Ce să mai vorbim despre competiţia indecentă a promisiunilor electorale, anihilate, radical, de o realitate economică pe care guvernanţii s-au dovedit incapabili să o controleze? Rezultatele prestaţiei acestui guvern lipsit de coeziune, minat, în permanenţă, de certuri şi tensiuni sînt o ţară gripată politic şi economic şi distrugerea fragilei solidarităţi sociale.

 

Pe acest fundal cenuşiu, mai este, totuşi, loc pentru fraude morale. După ce criza a dat de pămînt cu executivul pe care el însuşi l-a năşit, prestidigitatorul de la Cotroceni şi-a reamintit, brusc, de promisiunea reformei constituţionale, propunînd românilor un legislativ unicameral, redus numeric. Individul care s-a cocoţat, abil, pe umerii costelivi ai unei intelighenţii ostenite gîdilă, cinic, electoratul situat la polul opus, cel antisistem, a cărui aversiune faţă de democraţia parlamentară îşi găseşte, iată, debuşeul în această propunere. Referendumul respectiv ar urma să aibă loc odată cu scrutinul prezidenţial, Băsescu sperînd ca „da“-ul de la consultare să vină, automat, cu un vot pentru el. Nu de turismul electoral – detonatorul scandalului dintre PD-L şi PSD – avem, aşadar, a ne teme, ci de frauda preşedintelui, care abuzează de poziţia privilegiată pentru a-şi face campanie mascată în chiar ziua votului. Şi de fraudele morale la care va recurge, pentru a ţine aproape adversarul pesedist.