In intervalul 15 iunie-15 iulie, amatorii de arta fotografica – initiati sau nu – sint invitati la o micro-expozitie foto, gindita intr-un spatiu fermecator de neconventional – bistroul „La Grande Maguy“ din strada Matasari 49.
Artistul care expune, Peter Wehkamp, este nascut la Bremen, in Germania. In prezent locuieste si lucreaza in Bucuresti, ca fotograf profesionist, dar si ca profesor de arta la liceul „Herman Oberth“. Absolvent al Universitatii Ossietzky-Oldenburg si al Universitatii Québec-Montreal, Peter Wehkamp a expus, incepind din 1994, in expozitii personale sau de grup la Hamburg, Oldenburg, Berlin, Gimbra, Lausanne si Bucuresti.
Expozitia de la „La Grande Maguy“ poate fi considerata ca apartinind unui „postmodernism“ al imaginii, cu influente (cel putin de conceptie asupra demersului artistic) pop-art ale anilor ’70 si este structurata pe trei nivele tematice.
Primul dintre acestea ofera privitorului o suita de zece secvente care compun o „aventura“ epica a fotografului aflat fata in fata cu un subiect provocator prin noutate si nu numai – spatiul si mentalitatea din Romania, „aventura“ ordonata cronologic septembrie ’99-iunie 2000. Cele zece fotografii pun in valoare subtila ironie a artistului (spre exemplificare, imaginile intitulate l’art de vivre, Bergwelt-Flaschenfeld, Harmonie) fata de realitatea surprinsa si exploateaza, in acelasi timp, potentialul artistic continut de banala carte postala. Accentuind cliseul – orice carte postala creeaza doar imagini stereotipe ale spatiului –, Peter Wehkamp transforma imaginea consacrata in purtator de mesaj estetic si nu numai, oferind astfel identitate artistica secventei fotografice. Este, in acelasi timp, o provocare adresata reflexului stereotip asociat cu notiunea de carte postala.
O suita de aranjamente vizuale este dedicata detaliilor corpului omenesc, plecind de la vechea traditie portretistica in pictura si fotografie. De regula, cel care priveste un portret vizualizeaza intregul, trecind apoi la examinarea detaliilor. Wehkamp obliga la refacerea traseului in sens invers; privitorului i se ofera un detaliu, un fragment de imagine, iar imaginatia fiecaruia intregeste figura. Expresivitatea este subliniata de jocurile de umbre care pleaca de la absoluta monotonie cromatica alb-negru. Mai mult, portretele-detaliu contin, totodata, referinte la trecutul/experientele modelului surprins printr-o imagine-simbol directa, chiar agresiva.
In fine, un triptic Rotterdam-Aachen propune imaginea aparent banala, aparent impersonala a unui posibil traseu fluvial. Eliberat de orice demers de descifrare a vreunui simbol, tripticul solicita capacitatea vizuala a vizitatorului de a desprinde culorile una de cealalta pentru a obtine imaginea.
Fotografiile expuse exploateaza modalitati si tehnici diferite de abordare a structurilor tematice, plecind de la clasicul alb-negru si ajungind la imaginea prelucrata pe calculator. Explicatia acestui eclectism „tehnic“ mi-a oferit-o insusi Peter Wehkamp: „Ca artist, cred ca fiecare modalitate de exprimare (vederi, afise, filme etc.) necesita propriul stil tehnic. De aceea, imi place sa descopar si sa dezvolt noi stiluri in munca mea. Intr-un anumit sens, fiecare dintre noi ar trebui sa aiba curiozitatea de a vedea mereu o alta latura a sinelui“.
Avind aceasta curiozitate, vizitatorul expozitiei se poate descifra pe sine privind o parte a realitatii prin obiectivul artistului german.

