OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Alegerea lui Nicolas Sarkozy la presedintia Frantei arata virajul catre dreapta al unei tari avide de schimbare, gata sa valideze un discurs axat pe intoarcerea la valorile muncii, ordinii si autoritatii. Politologul Jean-Philippe Roy, citat de agentia France Presse, aprecia duminica seara ca Franta traieste o veritabila turnanta in viata sa politica, ce demonstreaza limpede ca echilibrul stinga-dreapta s-a schimbat profund.

Dupa 12 ani de presedintie Jacques Chirac, adesea criticata pentru „anchilozarea“ ei si marcata de o succesiune de crize, aceasta evolutie i-a permis lui Sarkozy sa reziste numeroaselor atacuri ale adversarilor care ii calificau programul drept „brutal“ si avertizau asupra riscurilor unei „derive“ catre extrema dreapta. Totusi, cel care a invins-o cu 53% pe socialista Ségolène Royal, candidatul dreptei guvernamentale, a fost, dupa cum afirma cercetatorul Jean-Luc Parodi, „cel mai de dreapta de la originile celei de a V-a Republici“, adica din 1958 incoace.

Parodi mai spune ca, prin temele sale favorite – apologia „valorii muncii“, repunerea in cauza a Statului providential, accentuarea temelor imigratiei si identitatii nationale –, Sarkozy reprezinta o dreapta care s-a plasat „mai la dreapta“ deliberat si constient, asumindu-si aceasta cale tocmai pentru a recupera voturile extremei drepte. Succesul strategiei lui Sarkozy reflecta de fapt o schimbare a opiniei publice vizavi de radicalizarea sa, in conditiile in care se constata un declin al tarii de la Mitterrand si Chirac incoace, iar francezii manifesta destule temeri fata de imigratie, relansate mai ales de violentele din suburbii din toamna anului trecut.

Sa nu trecem sub tacere nici faptul ca, in timp ce 30.000 de sustinatori ai lui Sarkozy erau adunati in Place de la Concorde din Paris, dar si in alte orase din tara, pentru a-si exprima bucuria si a cinta La Marseillaise, in numeroase suburbii din Paris, Toulouse sau Marsilia s-au declansat violentele de strada, zeci de masini fiind incendiate. Astfel de manifestari au si „prefatat“ turul doi, noaptea de simbata spre duminica nefiind una linistita, ci „asezonata“ la rindul ei cu vreo 30 de masini arse. Este de notorietate ca, odata cu preluarea functiei de ministru de Interne, Sarkozy si-a consolidat imaginea de „principal jandarm al Frantei“, luptind pentru securitate si impotriva imigratiei clandestine. O fraza privind intentia sa de a „curata“ suburbiile pentru a combate delincventa si folosirea termenului „scursuri“ au devenit celebre, dar se pare ca nu i-au afectat chiar atit de mult popularitatea in rindul tinerilor. Chiar inainte de ora locala 20.00, cind s-au inchis sectiile de votare si s-au afisat rezultatele partiale, mii de tineri scandau „Sarko président“ si o fluierau pe candidata socialista, care se pregatea sa-si recunoasca infringerea.

Multi comentatori tin sa precizeze ca virajul spre dreapta al francezilor are limitele lui – exista o multime de pozitii vizind chestiuni legate de justitia sociala, de egalitate, pe care oamenii nu sint gata sa le abandoneze, insa vizavi de care Ségolène Royal nu s-a pozitionat creditabil. Modificarea peisajului politic, produsa inca de la primul tur din 22 aprilie, pare sa aiba originile in votul masiv acordat centristului François Bayrou, fost ministru in mai multe guverne de dreapta, care a captat si voturile stingii moderate. Politologul Philippe Braud crede ca s-a ajuns la „finalul exceptiei politice franceze“ si la o „normalizare“ in raport cu restul Europei. Potrivit traditiei politice franceze, alegerea lui Sarkozy va fi urmata de victoria dreptei in legislative, insa conditiile in care va fi repurtata (sau nu?) aceasta victorie vor indica in ce masura va fi obligat Sarkozy sa-si „recalibreze“ discursul pentru a guverna.

Noul presedinte a apreciat, intr-o prima declaratie dupa alegerea sa, ca francezii „au rupt-o cu ideile, obisnuintele si cu comportamentul din trecut“. „Le voi reda francezilor mindria Frantei“ – a promis Sarkozy, angajindu-se sa „reabiliteze munca, autoritatea si meritele“. Totodata, a lansat un apel „fratern“ tuturor africanilor pentru „a decide impreuna asupra unei politici a imigratiei, controlata de una a dezvoltarii ambitioase“. Sarkozy a atins si problema incalzirii climatice, cerind Statelor Unite sa nu se mai opuna luptei impotriva acestui fenomen. Iar partenerilor europeni le-a transmis credinta sa „sincera si profunda in constructia europeana“: „in aceasta seara, Franta a revenit in Europa, dar ii implor pe partenerii nostri europeni sa asculte vocea popoarelor care vor sa fie protejate, sa nu ramina surzi la furia celor care percep Uniunea Europeana nu ca pe o comunitate protectoare, ci ca pe un cal troian al tuturor amenintarilor, care poarta in ea transformarile lumii“.