Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2010   |   August   |   Numarul 539   |   Franţa şi ţiganii români

Franţa şi ţiganii români

Autor: Ovidiu ŞIMONCA | Categoria: Editorial | 10 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Franţa şi ţiganii români
Filozoful maghiar G. M. Tamás afirmă, într-un interviu acordat cotidianului Evenimentul zilei (de marţi, 24 august), cu referire la ţiganii stabiliţi în Franţa: „Regulile trebuie să fie identice pentru toată lumea. Toată lumea trebuie să aibă dreptul să lucreze unde vrea. Aceasta a fost situaţia înainte de Primul Război Mondial, de atunci tot regresăm. Opinia publică şi presa, dacă se mai pretinde umanistă şi democratică, trebuie să înţeleagă disperarea şi răzvrătirea oarbă a ţiganilor marginalizaţi, condamnaţi la sărăcie eternă, asupriţi, pedepsiţi, umiliţi peste tot. Ceea ce mă miră este că ei n-au făcut, încă, recurs la arme şi n-au dat, încă, foc frumoasei noastre Europe creştine, libere, egalitare şi albe-ca-zăpada“. De ce să dea foc Europei? Din disperare? Din ură? Din răzbunare? Este soluţia „dinte pentru dinte“ cea care poate rezolva problemele? G. M. Tamás refuză orice formă de abuz şi de discriminare asupra ţiganilor, considerînd că este nepermis ca Europa să-i alunge dintr-o parte în alta a continentului, dar nu oferă soluţii. Ce soluţii sînt, totuşi, pentru a nu „da foc Europei“?
 
Matei Vişniec, dramaturgul şi jurnalistul român care trăieşte de peste 20 de ani la Paris, a acordat un interviu pentr Hotnews (pe 10 august), în care a recunoscut că există o situaţie conjuncturală ce l-a făcut pe preşedintele Sarkozy să ia măsura repatrierii ţiganilor aflaţi în Franţa. Problema imigraţiei şi a imigranţilor ar putea fi exploatată politic în contextul afacerii Bettencourt, despre presupuse deturnări de fonduri către partidele aflate la guvernare. Numai că, oricît de politicianist şi de electoral ar fi pusă problema, există o realitate pe care Matei Vişniec o identifică în ţiganii români care cerşesc (avînd „monopol“) în pieţele publice şi în staţiile de metrou. Matei Vişniec prezintă în termenii următori reacţia Statului francez: „Este o problemă care există de vreo 15 ani şi care s-a agravat an de an. Ea a devenit acută, «buba s-a spart» am putea spune, ea nu mai poate fi înăbuşită cu fraze «corecte din punct de vedere politic». Romii din România sînt atît de vizibili pe teritoriul delicvenţei în Franţa (începînd cu cea măruntă şi terminînd cu unele forme grave), încît pînă şi ţiganii francezi (les gitans sau les gens de voyage, cum li se spune) încep să se plîngă şi cer să nu fie confundaţi cu romii din Romånia sau Bulgaria. Franţa are şi ea un număr important de ţigani (li se mai spune manouches), dar care sînt integraţi din punct de vedere economic, au cetăţenia franceză, li se recunoaşte particularitatea culturală, sînt chiar mîndri de tradiţiile lor şi exercită o anumită fascinaţie asupra imaginarului colectiv. În Franţa, fiecare comună de 5.000 de locuitori are obligaţia de a amenaja un spaţiu pentru aceşti oameni ai drumului, ai călătoriei, les gens de voyage. În fiecare an, ei se duc pe malul Mediteranei, în oraşul Saintes-Maries de la Mer, ca s-o onoreze pe Sfînta Sarah, sfînta neagră, protectoarea lor. Între aceşti gitanes şi romii veniţi din România distanţa este însă enormă“.  
 

Aşadar, situaţia ţiganilor români aflaţi în Europa a explodat din nou. La orizont nu se întrevede nici o rezolvare. Întorşi la Bucureşti, ţiganii români vor putea pleca oricînd spre alte ţări. Şi ar fi şi periculos pentru democraţia Uniunii Europene să se îngrădească libera circulaţie a persoanelor, inclusiv a ţiganilor. Statul francez spune, prin vocile cele mai autorizate, că libera circulaţie nu trebuie să camufleze reţelele de crimă organizată, care exploatează sărăcia romilor.

Căi de rezolvare sînt posibile, în primul rînd, în comunităţile de romi. Acceptînd că sînt marginalizaţi, defavorizaţi, dispreţuiţi, nu cumva şi unii ţigani se complac în această situaţie de „excluşi social“? Soluţia nu este, cum sugerează G. M. Tamás, să se dea „foc Europei“. Soluţia este ca, în interiorul Uniunii Europene, comunităţile de ţigani, împreună cu autorităţile, să-şi propună reclădirea acestor comunităţi – prin cultivarea respectului pentru lege, democratizarea lor, şcolarizarea, asigurarea condiţiilor minime de sănătate şi de igienă, însuşirea unor norme europene de bună convieţuire. Paşi în această direcţie s-au făcut, dar aceştia sînt încă firavi. Comunităţile de romi din România ar trebui să aibă un punct de vedere (şi altfel de soluţii) faţă de măsurile Statului francez. În faţa unor măsuri fără precedent ale autorităţilor franceze, Statul român ar trebui să reacţioneze – ţiganii sînt cetăţeni ai României – , dar fără insulte şi fără discriminări. Părerea noastră este că problema romilor trebuie să ne privească pe fiecare dintre noi. De fapt, în ultimii ani, s-a reuşit, la nivelul populaţiei, prin diverse campanii de informare, să se depăşească, în mare parte, discriminarea, dar s-a instalat o anume indiferenţă. A spune doar, cu o gîndire reducţionistă, „nu ne interesează“, este calea blocării situaţiei şi a perpetuării excluderii ţiganilor, a neintegrării lor. Această realitate, care este apăsătoare pentru Franţa şi pare indiferentă pentru România, are nevoie de dezbatere, nu doar de exasperări indignate.



Etichete:  ţigani

Comentarii utilizatori

Dar elitele tiganesti sunt ca ale noastre?Camelian Propinatiu - Vineri, 27 August 2010, 13:58

Filozoful clujean marxist Tamás Gáspár Miklós se comporta ca un intelectual smecher, care foloseste atitudinea civica in scop autopublicitar. Cum sa nu te plaseze mediatic langa un Thomas Kuhn sau Leszek Kolakowski retorica incurajarii tiganilor sa parjoleasca Europa?
Insusi Marx s-ar cam mira ca inainte de a ataca politica statelor la vremuri de criza, analistul nu acuza in primul rand elitele tiganesti pentru egoismul lor cert, ruda buna cu lacomia capuselor romanesti, si poate pentru incompetenta lor in europenizarea noilor generatii. Sa se fi dus filozoful sa mediteze pe malul Nistrului, la Soroca, contempland pe inserat oglindirea pagodelor in lenesele ape, sau macar sa fi petrecut mai aproape, la o nunta de zeci de mii de euro la Timisoara, pe malul Begheiului ingreunat de aceleasi impunatoare pagode.

xenofobii articulaţimariar - Vineri, 27 August 2010, 23:11

Ţiganii -şi scot pârleala,sau "pârjolesc" Europa,întâi pentru că aceiaşi decidenţi au discriminat "pozitiv",ca să dea lecţii acelora care n-au avut colonii,apoi pentru că potsă o facă...ADMIR puterea lor de adaptare la toate formele perverse de discriminare de care au parte,la tentativele ,eşuate de stârpire,de optimism sănătos...da,admir tiflele date societăţilor adormite în civilitatea lor,democraţia lor bunăstarea lor,suficienţa lor ,credinţa prostească a funcţionării canoanelor,deja perimate...De ce nu-s expulzaţi magrebienii sau caraibienii care Dau ei foc,când îi apucă amocul protestelor...Numai veniţi cu clişeele astea cu nunţile,pagodele...ş.c.l. ce naiba n-aţi aflat că ei înşişi perpetuează sclavia-cu cei slabi,ai lor ,de sute de ani ,iar această minunăţie a creierului omenesc este din nou ! la modă,peste tot în lume,pornind chiar de la ...gulerele albe...?

filosofie vs realitateIlinca - Sambata, 28 August 2010, 09:45

Cele doua articole mentionate in editorial ( al lui GM Tamas si al lui M. Visniec) reprezinta doua puncte de vedere complet diferite, unul filosofic, altul realist al cuiva ce cunoaste situatia "la fata locului".
Ceea ce gasesc extrem de ipocrit este reactia in lant a multor persoane la aceasta problema a romilor, si asta numai recent cand s-a facut publicitate si presa a dat multe detalii despre fenomen. Numai ca aceasta problema a expulzarilor exista de ani de zile, numai anul trecut au fost trimisi in tara cateva mii de romi, numar comparabil cu cel din acest an. De ce nimeni nu a sarit in apararea lor? Chiar se ignora situatia lor? Si daca se ignora in anii trecuti de unde atata grija acum pentru ei? De ce nepasarea din trecut a fost brusc inlocuita cu grija teribila pentru acesti oameni?
Si cat va dura aceasta teribila ingrijorare ce a cuprins, la fel de brusc, inclusiv autoritatile de la Bruxelles?
Este adevarat, problema este complexa si nu poate fi rezolvata nici de Romania, nici de Franta. Dar nu se va gasi o solutie doar clamand sus si tare ca romii sunt si ei cetateni europeni si au dreptul sa stea unde vor , cat vor si in orice conditii. Sunt sigura ca daca un numar de cateva zeci de cetateni europeni isi pun corturile in fata sediului PE de la Bruxelles nu vor fi lasati sa stea acolo sub pretextul liberei circulatii pentru toti europenii.
@mariar
Frazele dvs denota o necunoastere totala a problemei. Magrebinii de care vorbiti nu au unde sa fie expulzati pentru ca sunt francezi, unii chiar nascuti in Franta fara legatura cu tara de origine a parintilor. Nu sunt un motiv de mandrie pentru Franta ce plateste altfel greselile din trecut (aducerea masiva a muncitorilor magrebini, constructia de cartiere intregi de HLM-uri, locuinte ieftine pentru cei cu venituri modeste, nu foarte difrite de blocurile ceausiste de altfel) dar, ce sa faci, sunt ai lor! Este ca intr-o familie cu un copil turbulent ce pune probleme: nu-l omori, nici nu-l alungi, faci ce poti ca sa-l aduci pe drumul cel bun.

Umbrele trecutuluiboris marian mehr - Duminica, 29 August 2010, 07:29

Umbrele trecutului în România de azi


Cineva o să spună că am ales un titlu pretenţios. Să vedem. Care trecut şi ce umbre, că nu de Mircea Vodă este vorba, nu?
După reformatorul Cuza-Vodă, poate prea grăbit cu reformele, prea autocrat într-o ţară abia reunită, a urmat Carol de Hohenzollern, un pragmatic, cu intenţii şi realizări indiscutabile pe plan politic, economic, mai puţin social. Cultura română devine o realitate a modernităţii, europenismului. Dar xenofobia se lăţeşte prin mediile burgheze mijlocii, intelectualilor mai puţin realizaţi. Eminescu se exprimă tranşant împotriva „invaziei” evreilor din Galiţia. Pentru cine nu ştie, trebuie explicat motivul - introducerea obligativităţii serviciului militar de lungă durată ( 15-20 de ani) în Rusia pentru toţi locuitorii, inclusiv evrei, tendinţa de marginalizare a evreilor spre hotarele imperiului rus, înspre Vest, acestea sunt motivele. No comments. Răscoala de la 1907, un ecou al revoluţiei ruse de la 1905, a arătat că sistemul nu funcţiona chiar pe palier european. Finalul Primului Război Mondial aduce România la situaţia de a deveni o ţară relativ importantă, România Mare nu mai este o uniune de voievodate. Evreii primesc drepturi cetăţeneşti prin Constituţia de la 1923, cu toată opoziţia liberalilor conduşi de Brătieni. Cineva o să întrebe- dar ce ai monşer că tot vorbeşti de evrei? Răspuns- atitudinea faţă de o minoritate naţională , în speţă evreii, sunt un barometru al democraţiei politice şi sociale. Mai mult- în 1939 în România erau oficial înregistraţi circa 800.000 de evrei, în realitate fiind aproape un milion. După Polonia, România era ţara cu cei mai mulţi evrei din Europa, exceptând URSS, care era o ţară euro-asiatică. Dar România avea o bogăţie râvnită de mulţi – petrolul. Germania nazistă avea ochii aţintiţi pe acest petrol. Carol II nu ştie să jongleze cu Hitler, iar URSS pune ochii pe ceea ce le-a aparţinut ruşilor înainte de 1918 , Basarabia, vechi pământ al Moldovei, dinainte de Ştefan cel Mare. La începutul lunii septembrie 1940 în România se instaurează a patra dictatură militară din Europa, după cea din Ungaria, Italia, Germania şi Spania. Legiunea, o organizaţie ultraortodoxă şi ultranaţionalistă, având legături incontestabile cu fasciştii italieni şi cu naziştii din Germania îşi vede visul cu ochii – este la Putere. Dar puterea politică nu este pentru Legiune. Lipsită de oameni politici, eterogenă, având membri din intelectualitatea de vârf, dar şi mulţi lumpeni, oameni lipsiţi de orice pregătire, unii certaţi cu legea, alţii obsedaţi psihic, extremişti fără nici un scrupul, Legiunea s-a dovedit un element de dezechilibru constatat nu numai de Şeful Statului, generalul Antonescu, dar şi de misiunea germană la Bucureşti. Hitler îi dă mână liberă lui Antonescu, iar acesta, profitând de rebeliunea absolut nebunească, însoţită de un pogrom dintre cele mai oribile din istoria Capitalei şi a ţării, lichidează Legiunea, ceea ce regele Carol II, cel care a ordonat asasinarea lui Codreanu, nu a reuşit. Războiul cu URSS, motivat sub aspectul dreptului istoric, este o nebunie a generalului Antonescu. Abia în septembrie 1942, Antonescu a înţeles că nu a fost decât o piesă în mecanismul celui de al doilea război mondial. El a deportat 150.000 de evrei în Transnistria, a trimis trupele române slab echipate şi slab instruite până la Volga. Execuţia din 1946 a lui Antonescu şi a unor acoliţi a transformat cariera autoproclamatului mareşal într-un mit. Antonescu nu a reuşit să-l convingă pe Hitler să-i redea Ardealul de Nord, a livrat petrolul necesar Germaniei naziste, nu a fost un aliat forte pe plan militar din cauza slăbiciunii armatei române, a fost vinovat de moartea a cel puţin 400.000 de militari români, la care se adaugă civilii, în mare parte evrei. Nu facem aici statistisi. Nu există familie evreiască din Moldova de Nord, Basarabia, Bucovina, care să nu aibă o rudă, mai multe, ucise dincolo de Prut şi de Nistru. Personal am dreptul să-l acuz de moartea bunicilor mei. Dar nu scriu aici despre rudele mele. Merg mai departe.
Anul 1944 înseamnă ocuparea României de trupele sovietice, apoi a urmat sovietizarea în forţă din anii 1944-1953, după care a început, prin dispariţia unuia din marii călăi ai istoriei, I.V. Stalin, un oarecare „dezgheţ” ( expresia lui Ilia Ehrenburg). Dacă Gheorghiu- Dej a încercat o îndepărtare de influenţa Moscovei ( începând din 1958), Ceauşescu a introdus o dictatură neo-stalinistă şi totodată o politică anti-moscovită. El a permis şi un oarecare cult al lui Antonescu, a încurajat un antisemitism mascat de tip stalinist, etc.
Ce se întâmplă astăzi? Unu - apariţia unor rechini care se laudă că au adus capitalismul, de fapt o economie a jafului legalizat sau nelegalizat, distrugerea structurilor de bază în industrie, agricultură, educaţie, asigurări sociale, medicale, cultură. Doi – reînvierea fantomelor legionare prin înfiinţarea Noii Drepte, a altor grupări obscure, concurente, înjosirea adevăratei democraţii politice,etnice prin propaganda ultranaţionalistă a Partidului România Mare, exacerbarea cultului mareşalului Antonescu, pe care, din păcate, mulţi
români îl consideră un erou naţional de talia lui Mihai Viteazu de nu mai mult. Formal, dar numai formal, a fost condamnat Holocaustul evreilor din România, prin Raportul Comisiei Wiesel, dar oricine poate spune cu inima „împăcată”- pe teritoriul României de azi nu a fost ucis nici un evreu. Da, dar Antonescu a administrat un teritoriu mult mai mare, a ucis chiar la Odessa circa 20.000 de evrei care nu au pus nici o bombă. A fost o bombă, ca în anecdota cu automobilul, dar nu evreii au pus-o , ci lucrătorii NKVD. Ce contează?
Al doilea act formal a fost condamnarea crimelor comunismului, prin Raportul Comisiei Tismăneanu. Ce a primit Tismăneanu ca răsplată? Atacuri în presă cu vădit caracter antisemit. Era normal. Păi şi Wiesel şi Tismăneanu, e prea mult. Insuportabil. Se supără rromânul verde al lui Caragiale.
Un aspect cu totul inedit este cultul pentru orientarea de dreapta. Logic, dacă desfiinţezi stânga, nu mai există nici dreapta. Un cronicar tânăr, premiat recent de Academia Română, Sorin Lavric, scria în „România literară” nr. 26 din 2010 - „ riguros vorbind, stânga nu poate naşte decât timorări şi mediocrităţi”. În antichitate , Democrit era de stânga, aş spune eu, prin extrapolare, Iisus Christos, Mântuitorul creştin era de stânga,aş spune eu, o spun, cred, şi alţii. Ce înseamnă stânga? În mintea lui Lavric, dar nu numai a lui, stânga înseamnă exact ceea ce nu a fost, adică Stalin , Mao, Dej, Ceauşescu. Fidel, etc.
Dar în Europa există o stângă socialistă, la fel şi în alte locuri. Este o atitudine democratică a nega valorile stângii? Etimologic, democraţie înseamnă puterea demosului, a poporului, a oamenilor liberi, dar neavuţi. Altfel ajungem la OLIGARHIE. Iar oligarhie au creat şi aşa zişii comunişti, începând cu Lenin. Eu am un respect, teoretic vorbind, pentru comuniştii utopici, care nu vorbeau despre dictatura proletariatului, partid comunist, etc. De la noţiunile de partid şi dictatură a pornit tot răul. Umbrele trecutului apasă greu. Unii intelectuali caută soluţii noi, alţii se întorc, deşi tineri, la un trecut plin de accidente. În „Contemporanul” am găsit de curând o sintagmă foarte reuşită- „bolşevismul anticomunist”. Cine nu este cu noi, este împotriva noastră, cine nu este de dreapta, este comunist. Mare prostie.
Dacă tânărul Lavric ar fi fost născut, să zicem în 1950, cred că ar fi fost şi pecerist, aşa, de nevoie, că are ambiţie şi e bine că o are. Doar că a început să gândească la modul „conului Leonida”, eufemistic vorbind. Mă gândesc şi la „Tempora”. Bunilor cititori, salut.

BORIS MARIAN

exod de tiganieFlorin - Duminica, 29 August 2010, 08:53

Legile Uniunii Europene au fost facute pentru oameni civilizati.Libera circulatie, pentru care noi românii am tânjit atât în anii negri ai comunismului si de a carei stricta îngradire putini au fost democratii care s-au scandalizat, nu trebuie sa permita exportul masiv catre Vestul Europei, al delincventei, a proastelor obiceiuri, a nesimtirii. Cam la asta aspira un tânar tigan, proapat expulzat din Franta, care abia ajuns la aeroportul din Bucuresti, pe banii contribuabilului francez, promitea cu nerusinare reîntoarcerea, asigurând ca va continua sa faca bani cersind si furând .Nu i-a trecut prin minte ca ar fi putut face o munca cinstita. Iar întrebat de ce nu ramâne în România, a respins ipoteza cu mult dispret, ca si când în tara de obârsie nu mai era nimic de furat.Inteleg si aprob autoritatile franceze, excedate ca si cetateanul de rând, de romii care au adus tigania în lumea civilizata. Solutia e la îndemâna, strictul respect al legilor si pedepsirea aspra a celor care cersesc, strica, fura...Atât in tarile din Vestul Europei ca si în cele de unde vin acesti tigani.

Tiganii romani si Romania !Dan - Duminica, 29 August 2010, 12:53

Problema ar trebui sa se puna altfel : de ce sunt o problema Romii din Romania si nu si cei francezi, spanioli, cei din fosta Yugoslavie, si atiti altii !
Oare, nu pentru ca cei ce au trait in Romania s-au impregnat de romanisme ?
P.S. tele-novela « Inima de Tigan » face in continuare o audienta excelenta, (cu filmari fara autorizatie, "à la roumaine" -la Paris si la Nisa!)

oare?mariar - Duminica, 29 August 2010, 16:00

Nu m-am referit nici o clipă la cei naturalizaţi,sunt o mulţime din aceia intraţi clandestin,sau nu ,dar cu "păcate " similare,dacă mă "amendaţi pe mine,amendaţi-i şi pe aceia care au formulat -oficial-că romii noştri ar fi "monopolizat" metroul...Între noi fie vorba ,în necunoaşterea mea,poate vă este cunoscut şi detaliul că NICI un român nu ar putea trece barierele infracţionalităţii locale,care nu permite să i se ia caşcavalul din gură ,vorba lui...La Fontaine...Dar înapoi la magrebieni,Magrebul e mare,Franţa trebuie să vândă şi să cumpere,şi ea săraca,mai ales la vremuri de criză...Poate m-am lăsat purtat de val,dar voiam să arăt,din nou că problema e creată artificial...pentru scopuri pur demagogice,acolo...România făcându-se că-i pasă ,la fel...

Azi în Franta, mâine în RomâniaFR - Duminica, 29 August 2010, 19:48

Pentru cine face apel la o expertiza pe termen lung în domeniul imigratiei catre Europa, este usor sa prevada o miscare masiva de populatii catre frontierele UE, iar România e în plin în aceasta postura.
E asadar de datoria României sa ia foarte în serios modul cum se rezolva problema Romilor ca minoritate cu cetatenie româna caci mâine (Matei Visniec pune aceasta ipoteza) Bucurestiul se va trezi cu grupuri de populatii extra-europene care vor revendica dreptul de sol pe plaiul mioritic. Asadar, în loc sa expedieze cu lipsa de diplomatie problema catre Bruxelles si Paris (ba ca sunt cetateni europeni - desi se stie foarte bine ca au depasit dreptul de 3 luni legal de sedere în Franta - ba ca trebuie dusi în Sahara (Cioroianu), ba ca sunt genetic delicventi (Baconschi) si sa-i exaspereze pe francezi prin dezinteresul pentru un dialog serios, guvernantii de la Bucuresti si OPINIA PUBLICA româneasca ar trebui sa-si revina la o politica coerenta si de respect al legalitatii si al demnitatii oamenilor. Altfel, ea nu va mai fi credibila si-si va pierde partenerii de mâine în oprirea imigratiei clandestine.
Caci ce se întâmpla azi cu Romii la Paris se va petrece cu africanii sau asiaticii la Bucuresti. Ma îndoiesc din nefericire ca faimoasa ospitalitate a românului va rezista la acest soc, macinata de rasismul primar si de insolenta de a le matura altii la pragul din fata usii.

America,Americamarius - Duminica, 29 August 2010, 19:59

Oare-fara ipocrizie-rezervatiile pieilor rosii de acolo n-ar putea fi adaptate,ca metoda lucrativa si in statele unite ale Europei?!

discutie aiurea in tramvai.Ilinca - Duminica, 29 August 2010, 23:09

@mariar - Duminica, 29 August 2010, 16:00
Cititi cu atentie articolul lui Matei Visniec si veti intelege mai bine care este situatia reala cu tiganii ( romii, daca preferati) din Franta. Daca nu credeti atunci duceti-va la fata locului, plimbati-va prin marile orase ( cu metroul si nu numai), pe marile bulevarde, eventual aveti curajul si duceti-va pe la periferie in locurile unde s-au instalat romii si va veti convinge singur(a). In afara de asta cititi articole, urmariti reportaje despre situatia in "cite"urile franceze, somajul de acolo, incendierea masinilor, cine sunt autorii, care le sunt motivatiile, cum s-a ajuns aici etc, etc.
Altfel discutam aiurea in tramvai despre lucruri si situatii pe care vi le imaginati din diverse motive.

 
 
 
 
Cele mai citite articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Cele mai comentate articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Educaţia – o piatră de încercare
Endemicul plagiat în şcoala românească
Cele mai recente comentarii
gabriela.gheorg@gmail.com
o referință la lucrările dlui Solomon Marcus
ma bag &io ca musca pan' lapte...
ref nedumerirea dlui Foarta
nea marin
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire