OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

De ani de zile se vorbeste despre necesitatea reformarii sistemului educational romanesc si totul ramine, din pacate, doar „lung prilej de vorbe si de ipoteze“. Chiar si cele mai bune initiative, finantate din fonduri europene, s-au impotmolit la mal, proiecte altfel generoase, care au antrenat un efort considerabil – cum a fost cel ce a vizat elaborarea unor programe si a unor manuale noi –, soldindu-se de fiecare data cu semi-esecuri rasunatoare. Indiferent de culoarea politica a guvernelor care s-au succedat in toti acesti ani – singura exceptie notabila fiind ministeriatul lui Andrei Marga –, reformarea sistemului a batut pasul pe loc.

Multa vreme am crezut ca nu poate exista un mai slab ministru al Educatiei decit Ecaterina Andronescu. M-am inselat. Ceea ce a urmat dupa a depasit pina si cele mai pesimiste asteptari. Dupa un scurt intermezzo asigurat de Mircea Miclea (mult prea scurt pentru a putea consemna vreo initiativa memorabila), Mihail Hardau a reusit sa „perfectioneze“ ineficienta unui sistem in care accentul continua sa cada pe informatie si memorizare, a unui sistem intemeiat pe complicitati vinovate si pe principiul „sa ne furam singuri caciula“. In ceea ce-l priveste pe actualul ministru, prestatia sa este atit de lipsita de relief, incit, in afara de episodul numararii stelelor de pe steagul Uniunii Europene, nu-mi pot aminti nici o alta isprava a domnului Adomnitei.

Ideea de a posta pe site-ul Ministerului sute de variante din care pentru examen se extrage una, ca la loto, viciaza din start rezultatele evaluarii. Cum din momentul afisarii variantelor si pina acum au aparut in ritm record nenumarate „auxiliare“ care ofera, pe tava, rezolvarile tuturor cerintelor, s-a pus in miscare o adevarata masinarie de masluire a rezultatelor. Cifrele comunicate de Minister indica o promovabilitate de peste 80% la examenul de bacalaureat din 2007, cu aproape 20% mai mult decit anul trecut. In conditiile in care, imediat dupa examen, multi elevi s-au plins de subiectele de la limba si literatura romana, mi se pare greu de crezut ca procentele astronomice raportate de fiecare judet in parte reflecta realitatea.

Cifrele comunicate de Minister sint cu atit mai lipsite de credibilitate, cu cit despre complicitatea dintre supraveghetori si candidati au existat nenumarate relatari ale unora dintre cei prezenti in salile de concurs.
Foarte pe scurt spus: actualul sistem de evaluare nu face altceva decit sa incurajeze o forma de coruptie nefasta pentru invatamintul autohton, care prefera sa ascunda in spatele unor cifre masluite absenta unor performante reale. In invatamintul romanesc, copiatul la examene a devenit un gest reflex, practicat, tolerat si incurajat de majoritatea profesorilor si elevilor. Este trist sa vezi cum unii dintre cei care ar trebui sa fie modele etice si profesionale pentru elevii lor sint ei insisi antimodele.

De ce se intimpla asta? Pentru ca, ani la rind, in sistemul de invatamint au intrat oameni foarte slab pregatiti, incapabili sa faca fata in locuri unde se cer competente si performante reale, unde competitia e dura, iar recompensele financiare pe masura efortului. Exceptiile exista, dar ele fac nota discordanta si nu schimba situatia generala. Nici unul dintre guvernele care s-au succedat in ultimii saptesprezece ani nu si-a pus in mod serios problema indecentei salariilor din invatamint. Asa se face ca, desi programele s-au schimbat, desi au aparut manuale scolare de calitate, s-a perpetuat un mod de predare invechit, comod, care nu stimuleaza gindirea si creativitatea elevilor, ci incurajeaza memorarea mecanica, turuiala lipsita de comprehensiune si, la limita, frauda. Incompetenta profesorilor de circumstanta nu tine nici de virsta si nici de aria geografica.

Acestia sint cei care, in facultate, si-au luat examenele cu note la limita de jos, cei care s-au obisnuit sa copieze la examenele de grad sau de titularizare, cei care, aflati in situatia de a-si justifica activitatea la catedra, inchid ochii atunci cind elevii lor recurg la aceeasi veche metoda de promovare a testelor – copiatul. Unii, infinit mai „intelegatori“, nu se multumesc doar sa priveasca in alta parte, ci le dicteaza candidatilor solutiile problemelor – doar stiu ce greu e sa te descurci pe cont propriu, nu-i asa?
Invatati de pe bancile scolii sa „fenteze“ sistemul, sa se „descurce“, sa minta si sa insele cu naturaletea cu care respira, credeti ca „beneficiarii“ invatamintului romanesc vor fi, de-a lungul existentei lor, sensibili la ravagiile coruptiei, generalizata la toate nivelurile societatii? Si, oare, dintre cei care au promovat examenele copiind se simte cineva vinovat sau corupt in vreun fel?