OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Decembrie e luna in care frenezia topurilor si a anchetelor de sfirsit de an, a bilanturilor si retrospectivelor de tot felul atinge apogeul. Este momentul in care privim inapoi cu minie sau cu nostalgie, cu mai multa exigenta sau, dimpotriva, mai indulgent, „imblinziti“ de lumina sarbatorilor ce bat la usa. Mai tineri sau mai batrini, mai entuziasti sau mai blazati, incercam cu totii sa cumpanim reusitele si rateurile, bilele albe si bilele negre pe care ni le dau altii sau pe care ni le atribuim noi insine, sperind, de fiecare data, ca insuccesele, tristetile, nemultumirile si nesansele vor ramine de domeniul trecutului, in vreme ce tot ceea ce a fost bun in anul care se sfirseste se va multiplica exponential in anul urmator.

Cotidianul a avut, in ultimele doua luni, initiativa unor dezbateri pe teme culturale, care au pus in evidenta nu doar o mare diversitate de opinii, absolut fireasca de altfel, ci si citeva aspecte asupra carora majoritatea celor interogati de reporterii ziarului au cazut de acord. Ma voi opri la cel mai recent demers de acest fel, publicat in editia de marti, 13 decembrie, a Cotidianului, care porneste de la o intrebare „simpla“: „care sint cartile care lipsesc din cultura romana?“. Raspunsurile, pe cit de diverse, au reflectat totusi o realitate autohtona greu, daca nu imposibil de contestat: cultura romana duce lipsa de instrumente de lucru, de la dictionare si bibliografii profesionist alcatuite, la editii critice indispensabile studiului aprofundat al operelor scriitorilor nostri, de la istorii ale literaturii, artei, filozofiei etc. la ghiduri ale oraselor si compendii de istorie propriu-zisa.
Cu atit mai mult ar trebui sa ne bucure aparitia unor tomuri, impresionante prin dimensiuni si volumul de munca incorporat, precum Dictionarul General al Literaturii Romane, Dictionarul Ortografic, Ortoepic si Morfologic al Limbii Romane (ambele editate de Academia Romana) sau Istoria Literaturii Romane 1941-2001, semnata de Alex Stefanescu si abia lansata la sfirsitul lui noiembrie.

Si, totusi, departe de a constitui prilejuri de satisfactie, astfel de lucrari – care deformeaza, denatureaza, cosmetizeaza, simplifica si, mai ales, instituie arbitrariul ca unica metoda de lucru – au efecte nocive incalculabile pe termen lung. Ceva e putred in viata noastra culturala, daca intreprinderi de o asemenea amploare sint girate de institutii onorabile si promoveaza nestingherit impostura la rang de adevar istoric, obiectiv si, mai ales, apolitic. Ceva e putred in viata noastra culturala daca singurul raspuns al celor vizati de obiectiile criticilor este sa puna reactiile critice pe seama unor rabufniri resentimentare, generate de nemultumiri de ordin strict subiectiv, fara sa incerce macar sa cintareasca argumentele care stau la baza acestor reactii.

Daca in cazul Dictionarului coordonat de Eugen Simion nu se poate pune problema lipsei de profesionalism a coordonatorului, evidente acolo fiind teza apolitismului si cea a puritatii esteticului, precum si ambitia coordonatorului de a manipula ierarhiile literare conform unor pre-judecati si interese „de grup“, in cazul Istoriei alcatuite de Alex Stefanescu frauda culturala este mult mai grava, cita vreme cel care se erijeaza in „istoric literar“ este, in cel mai bun caz, un publicist de duzina, lipsit de orice competenta in materie de critica, istorie si teorie literara, incapabil sa discearna valoarea de non-valoare si total inapt sa inteleaga dinamismul complex al fenomenelor culturale. Asa se face ca imaginea literaturii romane din ultimii 60 de ani este incoerenta si inconsistenta – lipsesc de aici, programatic, scriitori importanti, iar cei care totusi figureaza acolo sint comentati intr-un stil ce stirneste, de cele mai multe ori, hohote de ris – un puzzle haotic, alcatuit nu din studii serioase, ci din articole grabite de ziar, ce si-ar fi avut locul intr-un volum de publicistica, nu intr-un tom ce se vrea o monumentala „istorie a literaturii romane“.

Tocmai de aceea, mi se pare cu adevarat salutara initiativa lui Mircea Anghelescu, Stefan Borbély, Ioana Both si Dan C. Mihailescu de a pune in discutie necesitatea reinventarii si reasezarii istoriei literaturii romane intr-o noua perspectiva contextuala, interdisciplinara si profesionista, capabila sa ofere tabloul complex al unei literaturi vii, autentice si de o foarte mare diversitate formala, tematica, ideologica. Un astfel de demers poate contrabalansa diletantismul agresiv care a stat la baza redactarii „istoriei“ alexstefanesciene, cit si parti pris-urile ideologice si temperamentale care au guvernat realizarea DGLR-ului coordonat de Eugen Simion.