Integrarea Romaniei in Uniunea Europeana este doar la suprafata un deziderat pentru clasa politica autohtona. Pe dedesubt insa, impotriva acestui scop lucreaza din greu o armata intreaga de politicieni, magistrati, oameni de afaceri si profesionisti ai serviciilor secrete. Aderarea inseamna pentru multi dintre ei pierderea unor privilegii, ratarea unor oportunitati, schimbarea tabieturilor relationale. Vicepresedintele Comisiei Europene, Franco Frattini, i-a acuzat fara perdea pe parlamentarii care au votat impotriva perchezitiei caselor lui Nastase si impotriva Ordonantei de Urgenta pentru infiintarea DNA (Departamentul National Anticoruptie) ca „se joaca cu viitorul si aderarea tarii“. Obstructionarea intentionata a justitiei de catre deputatii PSD si PRM, ajutati la umbra votului secret si de reprezentantii arcului guvernamental, sugereaza solidarizarea acestora cu marea coruptie.
De altfel, multi dintre senatorii si deputatii care au la activ doua, trei sau patru mandate au strins averi interesante, folosindu-se de pozitiile si informatiile pe care le aveau. Burghezia tranzitiei autohtone este formata, in mare parte, din politicieni si fosti demnitari fara scrupule, care au facut afaceri cu statul, in detrimentul acestuia, si care au stiut sa profite de vidul legislativ, imbinind fructuos afacerile cu functiile publice. Sub pulpana acestei burghezii politice a fost ocrotita si hranita, in paralel, clientela marilor partide formata din oamenii de casa ai demnitarilor: prieteni, rude, cunoscuti de baza, deveniti in timp intermediari de incredere.
Toti acesti capitalisti de conjunctura se tem ca afacerile lor ar putea fi transformate in dosare la DNA, daca procurorii anticoruptie sint eliberati de lesa politica si daca independenta justitiei va fi consolidata, datorita proiectelor Monicai Macovei. Votul senatorilor impotriva Ordonantei DNA, conjugat cu votul deputatilor impotriva perchezitiei caselor lui Adrian Nastase, demonstreaza frica parlamentarilor de o eventuala intrare in normalitate. La fel cum reclamatia magistratilor impotriva lui Traian Basescu ilustreaza teama judecatorilor de reforma si de monitorizarile expertilor europeni.
Peste 1.500 de judecatori au cerut sesizarea Curtii Constitutionale dupa ce presedintele Basescu a vorbit despre „coruptia din instante“, acuzindu-l pe acesta ca afecteaza „independenta si impartialitatea justitiei“. Comisarul Franco Frattini, fost judecator, a fost insa de accord cu declaratia sefului statului, bazindu-se pe rapoartele de parcurs facute de specialistii Comisiei Europene, dar si pe un sondaj comandat de Uniunea Europeana, in care aproape 80% dintre magistrati recunosteau ca asupra lor s-au facut presiuni de tot felul, iar 60% dintre ei marturiseau chiar ca au raspuns acestor presiuni.
Criteriile de moralitate cerute de Uniunea Europeana ii fac deopotriva tematori pe politicieni, dar si pe procurori si judecatori. Oamenii de afaceri cu anvergura, deveniti mari jucatori pe piata tranzitiei romanesti prin bunavointa interesata a elitei politice, sint si ei nelinistiti de termenul apropiat in care Romania ar putea deveni membru UE. Dinu Patriciu, pe vremea cind avea functie importanta in PNL, si Dan Voiculescu, seful conservatorilor, au incercat sa argumenteze, acum mai bine de un an, ca tara nu este pregatita sa intre in Uniune si ca ar fi preferabila o aminare. Ion Tiriac, un alt rasfatat al guvernelor anterioare, avea acelasi discurs de temporizare, fiindca orice intirziere este in favoarea acestor capitalisti care ar vrea sa se mai bucure o perioada, cit de mica, de generozitatea tranzitiei autohtone inainte de a intra in chingile stricte ale economiei reale de piata din UE.
Precipitarile politicienilor, incrincenarile magistratilor, anti-reformismul declarat al Consiliului Superior al Magistraturii, bataliile subterane dintre afaceristii din zona energetica, coalizarea fortelor politice si economice impotriva reformelor din Justitiei sint tot atitea semne care arata frica de UE.

