Numarul din 3-9 martie 2005 al revistei Le Nouvel Observateur gazduieste, la rubrica de dezbateri (Les débats de l’Obs), un interviu cu Francis Fukuyama, teoreticianul „sfirsitului istoriei“, cel care in ultimul sau eseu, State building, face un elogiu neasteptat, in contra-curentului gindirii liberale dominante, al statului. La intrebarea de ce reabilitarea ideii de stat este problema centrala a cartii, Fukuyama raspunde ca ea provine din reflectia asupra diferentei dintre tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare. Conceptul de stat „reabilitat“ se aplica tocmai tarilor din lumea a treia, a caror slaba dezvoltare se datoreaza inconsistentei structurilor statului. Tarile din Extremul Orient, mai ales Japonia, s-au dezvoltat spectaculos, dupa razboi, gratie „inaltei competente a statului tehnocratic“.
Mai mult, spune Fukuyama, toate tarile au nevoie de o infrastructura de stat eficace, care sa se ocupe de eradicarea coruptiei. O chestiune delicata este cit de mare trebuie sa fie interventia statului: „Dificil de spus, caci democratia liberala se sprijina pe un dublu principiu de libertate si de egalitate. Statele Unite privilegiaza libertatea; Europa, egalitatea, in functie de experienta istorica si de valorile culturale respective“. O a doua chestiune delicata, in contextul interventiei straine, este cum sa transformi un stat slab intr-unul puternic: „Intre epurare si statu quo, echilibrul nu va putea fi impus de o putere straina. Eradicind Partidul Baas, decimind armata irakiana, americanii au comis o eroare pe care se straduiesc sa o indrepte, creind noi forte de securitate. s…t Sfatul meu: sa se schimbe conducatorii si ideologia, desigur, dar sa se pastreze infrastructurile existente“. Miza pe care o are reconstructia unui stat este de a crea institutii care sa supravietuiasca retragerii prezentei straine: „Falimentul statelor este o problema pe care comunitatea internationala trebuie sa o infrunte“.
In legatura cu cele doua tipuri de interventie straina – in reconstructia statelor din est (Uniunea Europeana), respectiv statelor din lumea a treia (Statele Unite ale Americii) –, Fukuyama face urmatorul comentariu, apropo de ideea unei „pax americana“: „Nu sint de acord cu principiul, chiar daca interventia Statelor Unite se dovedeste adesea necesara pentru a rezolva probleme pe care Uniunea Europeana nu este in masura sa le solutioneze de una singura, precum cele din Balcani. Americanii ar fi preferat ca Europa sa rezolve singura problema bosniaca. s…t Acordurile de la Dayton n-ar fi fost posibile fara o interventie unita a armatei croate si a fortei aeriene americane. s…t In anii ’90, multi americani au avut sentimentul ca, in fata problemelor internationale, Uniunea Europeana avea miinile legate. Au trecut astfel la cealalta extrema: convingerea ca o interventie americana directa si masiva ar rezolva aceste probleme si ar fi unanim aprobata. Dar chiar si Kagan regreta ca a spus: «Americanii vin de pe Marte, europenii, de pe Venus»!“. (A.D.)

