OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

De cind a izbucnit scandalul plagiatului din manualul de limba si literatura romana pentru clasa a XII-a coordonat de Eugen Simion, reactiile nu au incetat sa apara, in pofida atitudinii sfidatoare a celor implicati direct, precum si a tacerii Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului. Dubla postura a coordonatorului manualului, de presedinte al Academiei Romane si de presedinte al Consiliului National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare, are „darul“ de a inhiba intentiile protestatare ale celor direct lezati, ca si indrazneala unor cadre didactice sau a unor functionari ministeriali de a-si manifesta public dezacordul fata de un manual care jigneste demnitatea profesionala a oricarui dascal onest.

Desi presa i-a solicitat in mod repetat opinia in legatura cu acuzatiile formulate la adresa manualului pe care l-a coordonat, Eugen Simion a refuzat sa se exprime in mod public, ceea ce nu l-a impiedicat citusi de putin sa comenteze situatia pe culoarele Academiei sau ale Facultatii de Litere, sa-si manifeste in culise dezaprobarea fata de „cabala“ pusa la cale impotriva sa, sa acuze de rea-vointa pe oricine indrazneste sa spuna adevarul.
Daca anul trecut puteam accepta ideea ca responsabilitatea fraudei intelectuale ii revine exclusiv Florinei Rogalski, care a reusit sa-i insele atit pe coodonatorul manualului, cit si pe redactorii Editurii Corint, anul acesta situatia este cu atit mai grava cu cit atit coordonatorul, cit si editura, desi preveniti in privinta dimensiunilor plagiatului, au ales sa ignore cu buna stiinta regulile deontologiei profesionale si sa gireze neconditionat un furt intelectual de proportii. Daca ne gindim la tirajul manualului si la cuantumul drepturilor de autor incasate pentru acest subprodus didactic, ne dam seama de ce palesc in fata avantajelor materiale notiuni desuete precum etica profesionala, onestitate, profesionalism.

Daca in cazul Beuran reactia Senatului UMF „Carol Davilla“ a fost prompta si obiectiva, in cazul Rogalski-Simion nici Editura Corint, nici Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului nu dau semne ca inteleg gravitatea infractiunii si nici nu par dispusi sa ia vreo masura impotriva unui „autor“ care s-a autodescalificat moral si profesional nu doar prin furt, ci si prin persistenta in aceasta situatie.
Va oferim alaturat doua puncte de vedere formulate de profesori de liceu care prefera sa recurga la initiale, din motive lesne de inteles, in contextul in care Florina Rogalski este promovata de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului in postura de membru al unei comisii menite sa revizuiasca programele scolare de la clasele IX-XII. Cita vreme in Romania impostura si frauda se rasplatesc astfel, e firesc sa te temi ca intransigenta morala si curajul de a-ti exprima cu voce tare dezacordul cu puternicii zilei se pot solda cu sanctiuni... (Carmen MUSAT)


In ultimii ani, de cind au aparut atit de multe manuale, dintre care se pot selecta doar vreo trei bune, adecvate noii programe si aplicabile in activitatea de la clasa, s-a produs si o fireasca selectie a profesorilor: cei care aleg manuale bune si cei care prefera manuale care nu corespund criteriului calitatii. Acestia din urma, destul de multi, prefera manuale care nu au schimbat vechea metoda a cliseului de „comentariu“ gata fabricat, ceea ce inseamna comoditate pentru dascalii mai putin dispusi sa se angajeze la munca grea de formare a gindirii creative a elevilor. Un asemenea manual preferat de „cei multi“ apartine Editurii Corint (este vorba despre manualul de clasa a XI-a).

Observatiile pe marginea unor asemenea manuale elaborate in timp-record pentru toate clasele de liceu ar „inrosi“ multe pagini de hirtie. Personal, consider asemenea carti antimanuale din citeva motive:
1. nu exista concordanta intre teoria literara si textul ales pentru studiu;
2. reperele de abordare nu aplica notiunile teoretice abordate;
3. nu exista o interpretare a textului literar, ci doar o abordare descriptivista;
4. aceste „repere“ ar putea fi numite „antirepere“ si pot fi citite elevilor spre a le oferi un exemplu negativ. Daca ne referim la manualul de clasa a XI-a, asa-zisa interpretare a poeziei Malul Siretului de Vasile Alecsandri contine formulari care scutesc de orice comentariu: „Fermecat de prospetimea peisajului natural, poetul paraseste conacul si se asaza pe malul verde, privind miscarea necontenita a apei in albia sa...“. Ar putea fi citata toata aceasta „poveste“. Nota bene: poezia nu se povesteste!

5. De-a dreptul comica devine interpretarea baladei Miorita: „Ceremonialul simbolic imita tiparul traditional al unei nunti taranesti: astrul diurn si cel nocturn, in calitate de nasi, au tinut cununa deasupra fruntii mirilor. [...] Esentele lemnoase alpine (brazii si paltinii) au format cortegiul nuntasilor imbracati in haina eterna a vegetatiei; masivele muntoase au oficiat in calitate de preoti, binecuvintind cuplul alegoric format din cioban (viata) si craiasa (moarte). [...] orchestra lautareasca este alcatuita din intreg neamul pasaresc, care intoneaza cele mai variate cintece...“ etc.
Un manual care propune aceleasi clisee cosmetizate nu pregateste elevii pentru cerintele programei de bacalaureat actuale, care apeleaza la abilitati creative si interpretative ce pot fi aplicate pe un text la prima vedere.

(D.N., profesor de limba si literatura romana, Colegiul National „I.L. Caragiale“, Bucuresti)

*

Un profesor se defineste, in contextul existentei manualelor alternative, prin alegerea sa. Daca vrei sa-ti formezi o idee despre un coleg care preda acelasi obiect cu al tau, primul test este cel al manualului ales, presupunind ca alegerea se face nu in functie de afinitati elective, ci in masura in care te regasesti in el ca mod de concepere a orelor. In general, se zice ca alegerea unui manual structurat pe modelul text-comentariu de text (in limbajul de lemn cu infuziunile bombastice de rigoare), exercitiul unic tip „eseu pe o tema atotcuprinzatoare“ este optiunea unui profesor comod.

Cred, mai degraba, ca e un eufemism parfumat pentru adjective sau sintagme cum ar fi dezinteresat, plafonat, depasit, refractar la nou, reproductiv in gindire, slab pregatit. Nu vad in ce masura un manual interactiv, in care fragmentele de text sint dublate de exercitii aplicative cu un coeficient gradat de dificultate, in care corelatia cu celelalte arte este un imperativ necesar, in care teoria apare exprimata concis in termeni inteligibili si permisivi pentru capacitatile intelectuale ale elevilor, ar fi incomod pentru un profesor. Intr-o epoca a interdisciplinaritatii, in care accentul cade pe originalitate, un manual de limba si literatura romana de tipul celor de la Editura Corint (pentru clasele a XI-a si a XII-a) este varianta in mizerie a fostelor manuale unice. Dincolo de structurarea terna a lectiilor si de conceptia cel putin desueta a comentariilor, in care orice devine posibil, chiar si povestirea poeziilor, singurele pagini valabile din punct de vedere teoretic sint cele plagiate. Autorul unui astfel de manual face dovada imposturii si a diletantismului la nivel intelectual, iar profesorul care il alege joaca aceeasi mascarada in fata elevului. La un singur lucru este bun manualul Corint: ca exemplu negativ de interpretare a textelor. Aviz parintilor: e cazul sa va ingrijorati daca la scoala copilul dvs. „invata“ dupa acest antimanual.

(L.M., profesor de limba si literatura romana, Colegiul National „I.L. Caragiale“, Bucuresti)