In campo San Bartolomeo, la Venetia, este o statuie, reprezentind un barbat incintator, atletic si spiritual, in virsta cam de cincizeci de ani, cu tricorn pe cap, peruca si baston tinut cu minerul cam la distanta, ca si cind posesorul lui s-ar plimba tacticos, la Liston, asemeni venetienilor din tabloul lui Favretto, trecind zimbitor prin multime in fata micii loji a lui Sansovino, sprijinita de clopotnita sfintului Marcu. Nu stiu daca figura, care e a lui Carlo Goldoni, seamana cu originalul (o gravura de Cochin ne arata un personaj cam tumefiat la obraji si probabil obez), insa hotarit este in spiritul operei. Un ris clar si bonom ilumineaza fata, ochii sint scrutatori fara malitie, tinuta este decenta si ingaduitoare. s…t
Venetia este un oras al carui sens este sa se contemple in apa ca intr-o oglinda, de aceea, poate, oglinzile fabricate in laguna sint cele mai fine. Goticul marilor cladiri, incepind cu cel al palatului ducal in partea dinspre Canal Grande e lipsit de proiectie pe cer. Acoperisurile sint plate, relativ joase, centrul architectural il constituie porticatul cu multele lui picioare de stilpi si coloane, coloninele lojilor, rozetele fantastice ale ferestrelor care toate, rasfringindu-se in apa opaca si grea ca uleiul, clatinindu-se, dau nastere unei replici submarine. Venetienii privesc cerul in jos, in laguna, extraordinara culoare si luminozitate a apei concureaza firmamentul. Din anul 1700 gondolele fura vopsite toate in negru, facindu-se vizibile pe aceasta imensa paleta. Caracterele oamenilor sint pozitive si fastuoase, acest paradis e bine administrat. Goldoni fu surprins de bezna altor orase fata de forfota si iluminatia Venetiei. Magazinele, cafenelele, hotelurile erau deschise pina noaptea tirziu, vasta piata San Marco gemea vara de lume. Negustorii ambulanti strigau marfa cu cite o cantilena specifica, oamenii din popor, gondolierii cintau. Fondul caracterului natiunii este veselia, zice Goldoni, care se oprea in fata scamatorilor din piata San Marco spre a le studia limbajul, spiritele si gesturile. Din acest mediu a iesit opera exuberanta, colorata, sanatos populara, plina de observatie, dar lipsita de fior metafizic. s…t
Fapta cu care se lauda Carlo Goldoni era reforma teatrului italian, stapinit de commedia dell’arte. s…t Particularitatea teatrului dell’arte prin raport la comedia scrisa este aceea ca elibereaza pe actor de constringerea textului literar si-l face pe actor si autor totdeodata. Oricit de stralucit ar fi un Pantalone, el nu interpreteaza, ci inventeaza. Idealul unui actor pur, subiect histrionic proiectat imediat pe scena, a pasionat pe multi actori si chiar mai deunazi unii incercau sa revina la commedia dell’arte, macar alegindu-si singuri o piesa insignifianta si anonima, spre a da liber curs volubilitatii lor verbale si gesticulare, ce-i drept uneori admirabile.
Cite-un regizor ambitios tinde si azi, cu obsesia teatrului pur, sa goneasca pe dramaturg si chiar pe actor din teatru, sufocind textul cu libera lui fantezie parazitara. O insuficienta capitala a farsei cu canevas este ca nu permite analiza caracterelor ce rezulta numai din viziunea geniala a unui creator literar. Ce-ar fi Tartuffe ori Catavencu improvizati de feluriti actori? De altfel, fiintele lor neconsistente si multiple s-ar mistui odata cu caderea cortinei. Totodata mastile pun piedica interpretarii realistice, inlocuind expresia sentimentelor cu hieroglife. „Masca – spune Goldoni – stinjeneste mereu actiunea actorului, fie in expresia bucuriei, fie in cea a mihnirii; de este indragostit, minios sau voios, el arata mereu aceeasi piele; zadarnic gesticuleaza si-si schimba tonul, niciodata nu va face cunoscut prin trasaturile fetei ce sint interpretii inimii, feluritele pasiuni de care sufletul sau este agitat“.
Reforma lui Goldoni consta in aceea de a fi voit sa scrie, ca si Molière, piese realiste, zugravind natura umana, inteligibile chiar la simpla lectura, si a le fi propus actorilor sa joace pur si simplu, obiectivindu-se total, disparind indaratul personajului interpretat. Goldoni a avut intuitia naturilor contradictorii sau, mai bine zis, a lipsei de realitate a schemelor. Caracterul avarului este o abstractiune, nici un om nu este exclusiv zgircit. Uniformitatea oamenilor priviti de la distanta se dezminte de aproape, prin infinitatea nuantelor particulare. in chipul acesta „les caractères sont inépuisables“. Comediograful face propriu-zis portrete si lucreaza cu modele inaintea sa, ca si pictorul. s…t
Exista in teatrul lui Goldoni preocuparea topografica, proprie operei lui Balzac. Caracterele ca fenomene concrete si locale se desprind din ambianta fizica. Vechiul decor conventional din comedia clasica este inlocuit cu o pictura realista. Contemporan, pe de alta parte, cu Chardin, Goldoni poseda, sincronic, poezia prozaicului, a interiorului familial. Descriptia e sugerata mai ales dialogic, nu obtinuta prin efecte de masinarie. Astfel, din citeva replici ale marchizului de Forlipopoli si contelui d’Albafiorita (din Hangita) stim unde ne aflam, cine sint eroii, care este caracterul lor. s…t
insusirile tehnice eminente ale lui Goldoni sint naturaleta, vivacitatea, repeziciunea dialogului, definitia scurta si clara. De la Boccaccio incoace, nimeni in Italia nu a incercat sa corecteze vietile oamenilor cu un ris mai cristalin si mai rational decit al lui Goldoni. Venetianul se inscrie printre marii fiziologisti.
Fragmente din Carlo Goldoni, in Scriitori straini, Editura pentru Literatura Universala, Bucuresti, 1967

