OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Institutul Cultural Roman (ICR) si Ambasada Frantei in Romania au organizat in zilele de 19 si 20 noiembrie, la sediul ICR, o intilnire intre editorii romani si editorii francezi. Alaturi de directorul general BIEF (Bureau International de l’édition française), au participat sapte editori francezi de la editurile Gallimard, Actes Sud, Denoël, Le Seuil, Fayard, Stock, precum si traducatoarea Laure Hinckel. Ei au sosit la Bucuresti pentru a face schimb de experienta si a lucra cu editorii romani (de la editurile Polirom, Humanitas, Est, Trei, Art) – o buna ocazie, de altfel, sa-i cunoasca direct pe cei din urma, oameni cu care sint deja in contact de citiva ani in materie de copyright sau in vederea unor proiecte comune.

intilnirea a debutat cu o panorama generala a activitatii editoriale in Franta, realizata de Jean Guy Boin, directorul BIEF: o structura interprofesionala, care, cu ai sai 250 de editori membri, sustine ambasadele in organizarea standurilor de carte la marile manifestari internationale – asa cum este Tirgul de Carte Gaudeamus –, realizeaza studii de piata editoriala in diverse tari si propune formari pentru profesionisti ai domeniului carti din numeroase tari. Prezentarea lui Jean Guy Boin a oferit citeva statistici simptomatice: avind o cifra de afaceri de doua miliarde de euro in 2006, domeniul cartii reprezinta primul segment din industria culturala a tarii, inaintea cinematografiei si discografiei; in 10 ani, vinzarile au crescut cu 45%, iar publicatiile au inregistrat o crestere de 83%.

Alexandru Calinescu a fost cel care a realizat din partea editorilor romani o privire generala asupra domeniului in Romania – o prezentare inevitabil mai succinta, caci dificultatea esentiala si flagranta e data aici de absenta cifrelor, dar si a unui centru national al cartii. Este unul dintre motivele pentru care Serviciul cultural al Ambasadei Frantei a realizat, dupa o indelunga munca de prospectare, de analize si de interviuri, un studiu asupra activitatii editoriale in Romania, in scopul de a inlesni profesionistilor cartii din Franta o imagine cit mai exacta asupra acestei activitati in Romania. inainte de sosirea la Bucuresti, editorii francezi au primit acest document si au putut lua cunostinta de specificitatile si actorii activitatii editoriale din Romania.

Odile Serre, director editorial la Seuil (editura care l-a publicat pe Norman Manea), a vorbit despre prezenta cartii romanesti pe piata franceza, un joc delicat si dificil, asumat cu competenta si sensibilitate, si care a permis fiecaruia dintre cei prezenti sa observe ritmul constant, dar lent in care apar in Franta traducerile din autori romani: Cartarescu la Denoël, Sebastian la Stock, Gabriela Adamesteanu la Gallimard, Dan Lungu la Jacqueline Chambon, Florin Lazarescu la Des Syrtes... aproximativ saptesprezece traduceri pe an. Prezenta cartii franceze pe piata romaneasca este mai puternica si in crestere, aproximativ 300 de titluri traduse, dintr-un total de 11.000 de aparitii anuale. Romania ocupa primul loc printre tarile din Europa Centrala care au cumparat drepturi de autor din Franta in 2006.

Dupa-amiaza zilei de 19 noiembrie, consacrata unei intilniri cu scriitorii romani Ana-Maria Sandu, Ion Manolescu si Annie Bentoiu, a facut sa fie auzite voci literare putin cunoscute inca in Franta. Un exercitiu delicat (cum sa-i faci sa vorbeasca pe scriitori despre propriile carti si in fata unor potentiali editori straini?), care a deviat cumva discutia inceputa in cadrul mesei rotunde. Lucrul a si fost imediat semnalat de editorul Samuel Tastet (Editura Est). Acesta a vorbit despre nasterea unor noi directii literare romanesti, din care fac parte Ana Maria Sandu, Ion Manolescu, dar si Ioana Bradea. E vorba de voci literare cu un discurs dezinhibat, care lucreaza asupra limbii, dar si a identitatii si care, chiar daca folosesc ca procedeu narativ scrierea la persoana I, nu pot fi reduse la categoria restrictiva a autofictiunii. O capcana in care putem cadea usor, dar care trebuie evitata cu orice pret, daca vrem ca literatura romana sa se vinda in afara. Pentru ca Ion Manolescu si Ana-Maria Sandu (primul cu Derapaj, a doua cu Fata din casa vagon) au fost publicati in colectia „Ego Proza“ a Editurii Polirom, chestiunea autofictiunii a fost adesea abordata de Alexandru Calinescu, moderatorul intilnirii. insa asocierea a fost respinsa aproape spontan de catre participantii la discutie, intr-atit comparatia e facila, reductiva si periculoasa, fie ca sintem in Romania sau aiurea.

Autorii prezenti – cum s-a remarcat – au fost pusi in situatia ingrata de a vorbi despre propriile lor carti. Ion Manolescu a incercat sa se preteze jocului, definindu-se drept un autor aflat la jumatatea drumului intre Umberto Eco si Mircea Cartarescu, admitind, in acelasi timp, ca aceasta comparatie era intrucitva reductiva si mutilanta. in ce-o priveste pe Ana-Maria Sandu, modestia a impiedicat-o sa vorbeasca despre propria carte, care a fost, totusi, prezentata cu finete de Anca Baicoianu, de la Editura Polirom. E pacat ca n-au fost invitati la aceasta masa rotunda critici literari care sa poata comunica celor prezenti mesajul cartilor autorilor prezenti, tonul si universul acestor romancieri, al caror talent n-a putut fi apreciat la justa valoare. Iar la final, lectura unor pasaje din cartile lor ar fi putut sa dea o idee celor prezenti despre natura cartilor lor. Si totusi, profesionalismul si curiozitatea editorilor francezi vor face posibile, cu siguranta, contacte mai constructive, in lunile urmatoare. Cu atit mai mult cu cit fiecaruia dintre cei prezenti i s-a oferit un catalog continind prezentarea a douazeci de autori romani (printre care Ana-Maria Sandu si Ion Manolescu), precum si fragmente traduse in franceza din cartile lor.

Un alt subiect de discutie a fost acela al premiilor literare, care, in Franta, aduc cele mai mari vinzari de carte (premiul Goncourt vinde aproape 500.000 de exemplare): el a fost abordat de moderatorul mesei rotunde, Alexandru Calinescu, care a regretat faptul ca Romania nu dispune de un asemenea sistem si care a relevat, de altfel, mai multe deosebiri de ordin general intre cele doua tari, in dezavantajul Romaniei. Si totusi, mitul acelei Frante in care cartile se vind bine, autorii traiesc fericiti si bogati nu mai are nici un temei. Olivier Rubinstein, directorul Editurii Denoël, a tinut sa sublinieze: 80 % dintre romanele de debut in Franta se vind in mai putin de 1.000 de exemplare, doar 20.000 de persoane (dintr-o populatie de 66 de milioane de locuitori) constituie nucleul dur al cititorilor, iar vinzarile mari ocazionate de anumite titluri (L’Elégance du hérisson de Muriel Barbery, Les Bienveillantes de Jonathan Littell) nu reprezinta decit o mica parte din productia literara franceza.

Mesele rotunde de marti, 20 noiembrie, au fost consacrate programelor de sprijin din Franta si Romania, puse in practica de ICR si de Ambasada Frantei. Modulele de la ICR, prezentate de responsabila Centrului de carte de la ICR (creat acum sase luni), dezvolta doua programe de sprijinire a traducerilor (TPS/ Translation and publication support programme si 20 de autori) si a lansat de curind programul Publishing Romania, care ofera finantare revistelor europene care doresc sa publice articole despre cultura romana. in paralel, Institutul Cultural Roman organizeaza la Mogosoaia sesiuni de cursuri destinate traducatorilor straini. Traducatoarea franceza Laure Hinckel a subliniat importanta rezidentelor de traducator, atit in Franta, cit si in Romania, care permit urmarirea indeaproape a evolutiilor limbii. Diferitele forme de sprijin francez prezentate de Biroul de carte al Ambasadei Frantei cuprind un program de sprijinire a publicarii de carte, care finanteaza in parte, in fiecare an, traducerea si publicarea a cincizeci de autori francezi, burse pentru traducatori si invitarea unor autori francezi.

intilnirea s-a incheiat printr-o masa rotunda consacrata traducerii tinerilor autori francezi si romani, care nu au acelasi grad de reprezentativitate in cele doua tari. Romania sufera de o lipsa acuta de traducatori francezi. Laure Hinckel, traducatoarea Ceciliei Stefanescu si a lui Dan Lungu, este unul dintre putinii traducatori francezi care se inhama la o munca atit de dificila. Traducerea cartii De ce iubim femeile, unul din marile succese de public ale lui Mircea Cartarescu (pe care o pregateste pentru Editura Denoël si care va aparea in 2008), este, in acest sens, foarte asteptata. intrebarea referitoare la tinarul scriitor a ramas, totusi, fara raspuns: ce este un tinar autor? Ion Manolescu, in virsta de 39 de ani, este adesea calificat drept tinar autor; Maurice Audebert, scriitor francez in virsta de 80 de ani, autorul cartii Tombeau de Greta G., una dintre cele mai frumoase aparitii recente de la Actes Sud, este oare si el un tinar autor? E cumva necesar sa luam in considerare virsta? Numarul de carti? Prospetimea scriiturii? Tematica? Absenta autorilor si criticilor literari s-a facut din nou simtita, intr-atit e importanta opinia lor in privinta acestui subiect, daca dorim sa oferim o cale – si cea mai potrivita – tuturor acestor noi directii literare, fie ele din Franta sau de aiurea...
Traducere de Adina Dinitoiu