OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Gabriel COSOVEANU
Vocile canonului
Editura Scrisul Romanesc, Colectia „Thêta – eseu“, Craiova, 2000, 190 p., 29.000 lei

Intitulata Vocile canonului, cartea lui Gabriel Cosoveanu produce o mare nedumerire. Indreptatit de un astfel de titlu, ai pretentia sa gasesti intre copertele ei un eseu care sa dezbata problema inca nelamurita a canonului, sa reia citeva vechi consideratii, sa polemizeze, sa combata, sa argumenteze, in fine, sa lanseze, eventual, o ipoteza si in jurul ei sa dezvolte o demonstratie. Intr-o carte de aproape 200 de pagini, Gabriel Cosoveanu comprima discutia in jurul canonului la doar… 6 pagini. Inca din titlul argumentului eseistul craiovean se declara in contra Scolii resentimentului (dupa expresia lui Bloom): „Nemultumitii acestia, agitind ideea ca alegerile estetice sint masti pentru influentele sociale si politice, adera la curente ca feminism, lacanism, neo-istorism, deconstructivism, antieurofalocentrism, retrograda ideologie DWEM – Dead White European Male), semiotica, cultural studies“ (p. 8).
Dar, Gabriel Cosoveanu spune imediat „Nu canonului estetic“: „Sa inchei abrupt: pentru mine, canonul e, prioritar, o problema de inteligenta si caracter. Apoi, e si estetica. [...] Suprematia lui (a canonului estetic) trebuie sa inceteze, caci nu de batalii canonice ducem lipsa pentru a ne sincroniza cu Occidentul, ci de initiative de imbunatatire a functionarii sociale. Ierarhia valorilor umane nu e prioritar estetica, literatura nu exista in sine, si nici textul“ (p. 12).

Tocmai cind discutia se cerea impetuos continuata, iar unele aspecte aveau nevoie de lamuriri pe larg, ea se incheie. De altfel, intentia lui G. Cosoveanu era alta, mai putin orgolioasa, „combaterea relativismului in critica prin identificarea elitelor apte sa propuna un canon cu orizontul estetic subsumat creatiei de idei, modulate, la rindu-i, de un orizont etic si civic“ (p. 7).
Cartea este, astfel, o culegere de cronica de carte si de citeva scurte eseuri pe marginea unor carti si perspective critice din lumea literara romaneasca postdecembrista. In prima sectiune a volumului Portretul intelectualului in cautarea libertatii, Gabriel Cosoveanu schiteaza in scurte, dar nu lipsite de profunzime eseuri, citeva coordonate, atitudini, idei reperabile din scrierile unor intelectuali romani ca Gheorghe Grigurcu, Virgil Nemoianu, Matei Calinescu, St. Aug. Doinas s.a. Sub titlul Dinamica discursului identitar la mioritici, eseistul craiovean abordeaza scrieri cu o tematica legata de perioada comunista semnate de Doina Jela, Vladimir Tismaneanu, Stelian Tanase, Ion Petru Culianu, Sorin Alexandrescu, dar si carti mai vechi cum ar fi Istoria civilizatiei romane moderne a lui E. Lovinescu sau, din alt spatiu cultural, Cartea neagra a comunismului, Sfirsitul comunismului de Françoise Thom.
A treia sectiune a cartii se apropie cit de cit de spiritul titlului si discuta despre spiritul critic, prestigiul criticului, relativismul juriilor si premiilor literare sau despre veneratia fara margini a luceafarului poeziei romanesti din care citam o foarte buna observatie: „Mitizantii acestia festivisti sint generati, din pacate, chiar de scoala, in primul rind, inclinata sa induca tinerilor sentimentul adoratiei, pina la prostire, pentru cineva care «sa ne mintuiasca» miraculos, sa ne fie exorcist al complexelor nationale, sa dea replica, protocronist, detractorilor si, eventual, sa functioneze ca riul Lethe in raport cu nefericirea economica si sociala“ (p. 138) – un eseu centrat insa tot pe o carte, Testamentul unui eminescolog de Petru Cretia.

Vocile canonului se incheie cu… Fetele exilului, adica Nicolae Balota, B. Fundoianu, Mihai Sora si I.D. Sirbu.
Ca o culegere de cronica de carte, volumul lui G. Cosoveanu are farmec. Observatiile sint pertinente, analiza de profunzime, inteligenta si dovedind o buna cunoastere in chestie, desi stilul scapa uneori de sub control si, cind nu sufoca textul sub o avalansa de termeni neologici cam cautati, adapteaza fara noima cuvinte ca alegrie si neculcism (de la Ion Neculce). Cind insa are pretentia de lamurire a controversei canonului, dezbaterea ramine insuficienta, abia schitata, ambigua, nerostita pina la capat. Sarcina e transferata subtil vocilor canonului, adica autorilor cartilor comentate.