Gabriela Adameşteanu şi Norman Manea la Frankfurt

Autor: Cristian CERCEL | Categoria: | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

În general, pare-se că standul României de la ediţia din acest an a Frankfurter Buchmesse a fost apreciat. Desigur, depinde de termenul de comparaţie. Faţă de anii trecuţi, opiniile (avizate) remarcă un pas înainte. Prezenţa a doi scriitori importanţi şi cît se poate de exportabili, Gabriela Adameşteanu şi Norman Manea, a ridicat standardul. Personal, fiind vorba de prima ediţie Frankfurter Buchmesse la care am luat parte, am găsit alte pavilioane naţionale ca avînd o notă de personalitate mai puternică şi mai atrăgătoare (mă refer aici la planul strict vizual).

Fiind prezent doar în zilele de 17 şi 18 octombrie (perioada de desfăşurare a tîrgului fiind 15-19 octombrie), scurtul text de faţă se va referi exclusiv la evenimentele din aceste două zile. Pe data de 17 au fost lansate primele două volume din seria de autor „Gabriela Adameşteanu“, în timp ce în ziua următoare a fost lansată seria de autor „Norman Manea“, cei doi scriitori luînd parte şi la o dezbatere despre condiţia scriitorului în exil, alături de Carmen Muşat, Daniel Cristea-Enache şi moderatoarea Rodica Binder. Dacă ne gîndim şi la faptul că în cadrul tîrgului a fost lansat site-ul www.romanianwriters.ro, care este la rîndul său o iniţiativă a Editurii Polirom, se poate conchide cu uşurinţă că standul României (coorganizat de ICR şi de Ministerul Culturii) a promovat editura ieşeană. La fel de bine însă, şi fără a greşi cîtuşi de puţin, se poate spune că Editura Polirom a promovat pavilionul românesc. Prin prezentarea a două voci scriitoriceşti remarcabile şi prin aducerea unui dinamism necesar într-un domeniu în care prezenţa românească tinde să se remarce mai degrabă prin stagnare.

Gabriela Adameşteanu şi Norman Manea sînt doi scriitori care au deja o vizibilitate internaţională, dar pe care îi diferenţiază nu doar faptul că unul a ales calea exilului, în timp ce celălalt a rămas în ţară în perioada comunistă, ci şi statutul în cadrul lumii literare interne şi internaţionale.

Dacă Norman Manea a căpătat de ceva vreme un prestigiu internaţional de invidiat, fiind cel mai tradus scriitor român peste hotare, la edituri de marcă, Gabriela Adameşteanu pare a cocheta cu succes în special cu piaţa literară şi culturală franceză: Dimineaţa pierdută a fost publicată la Gallimard (Jean Mattern, coordonator al colecţiei „Du monde entier“ în care a apărut cartea scriitoarei române, a vorbit la Frankfurt în termeni cît se poate de elogioşi despre Gabriela Adameşteanu), iar Drumul egal al fiecărei zile va apărea la aceeaşi editură. În acelaşi timp însă, în ciuda eforturilor traducătorului Georg Aescht, editurile germane nu par încă interesate de vreuna dintre scrierile Gabrielei Adameşteanu. Tîrgul de Carte de la Frankfurt a fost prilejul semnării contractului cu editura nord-americană Northwestern University Press (unde a fost publicată şi Fericirea obligatorie a lui Norman Manea şi unde apar, printre alţii, Olga Tokarczuk şi Bohumil Hrabal) şi, de asemenea, un prilej de tatonări cu o agenţie literară din Italia. Rămîne de văzut dacă, în timp, Gabriela Adameşteanu va apărea şi pe piaţa literară germană.

În schimb, lansarea seriei de autor „Norman Manea“ (la Polirom) l-a adus la pavilionul României nu doar pe Andrew Wylie (agentul său literar, personaj controversat şi influent în lumea editorială internaţională), ci şi pe editorii străini ai lui Manea (desigur, alături de Silviu Lupescu, editorul român). Ce-i drept, a lipsit editorul japonez al operei scriitorului născut în Bucovina – ar fi fost cît se poate de interesant de aflat care este perspectiva sa asupra scrierilor lui Manea. Au fost prezenţi însă, alături de reprezentanţi ai unor edituri precum Hanser (Germania) şi Il Saggiatore (Italia), editorii săi greci şi turci, greaca şi turca fiind următoarele limbi în care va apărea opera lui Manea. (Prilej, desigur, de glume: iată unde se împacă grecii şi turcii...).

Contextul în care România a fost prezentă la Frankfurter Buchmesse dă, aşadar, speranţe. Doi scriitori deja exportaţi şi în continuare exportabili, un site care a atras atenţia organizatorilor tîrgului şi unde literatura română arată cît se poate de bine, nişte evenimente care au ieşit din obişnuita inerţie a evenimentelor de „promovare a imaginii României“ în străinătate. Loc de mai bine este cu certitudine, dar direcţia pare a fi cea bună.