Gabriela Tudor, in memoriam

Autor: Iulia POPOVICI | Categoria: | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Gabriela Tudor a dispărut dintre noi brusc şi mult prea devreme. Absolventă a Academiei de Studii Economice din Bucureşti (1980) şi a Certificatului European de Administrare a Proiectelor Culturale de la Bruxelles (1995), Gabriela Tudor a fost unul dintre primii manageri culturali din România, a inventat – împreună cu oameni precum Corina Şuteu – această meserie, i-a dat consistenţă, profesionalism, direcţie.

În 1990, Gabriela a lucrat cu echipa lui Ion Caramitru la Uniter, ca director de relaţii internaţionale, apoi a colaborat alături de Corina Şuteu la deschiderea primului teatru de proiecte culturale, Theatrum Mundi, şi, ulterior, la implementarea la Institutul Francez a primului Master European în management cultural, Programul ECUMEST. A iniţiat şi realizat, prin Fundaţia DCM, primele proiecte de dans din România – Centrul Inter/Naţional pentru Dans Contemporan, Platforma Dansului Românesc, Zilele Dansului Portughez la Bucureşti, şi cel dintîi turneu/ festival de dans britanic în România, British Dance Edition (1998).

Înainte de toate, însă, Gabriela Tudor a însemnat, timp de zece ani, Pro Helvetia şi Programul Cultural Elveţian în România. Nu puţini sînt artiştii români care au găsit în persoana ei un ascultător atent, o femeie energică, plină de idei, mereu capabilă să facă legături, să reunească artişti şi instituţii în jurul unei propuneri sau al unui proiect.

Dacă ar fi s-o citez pe ea însăşi, într-un interviu pe care mi l-a dat la închiderea Pro Helvetia România, ceea ce a făcut în aceşti ani Gabriela Tudor a fost „să ofere un nou model de colaborare cu operatorii culturali, bazat pe o relaţie de parteneriat în care fiecare are ceva de învăţat de la celălalt. Şi încă ceva: o bună parte dintre proiectele iniţiate şi finanţate au fost o sursă de inspiraţie pentru alţi finanţatori“.

Gabriela Tudor a iniţiat programe de rezidenţe şi schimburi artistice cu artişti români şi elveţieni, a susţinut întotdeauna scena de artă contemporană independentă, fondînd chiar, împreună cu Aurora Kiraly şi Irina Cios, o galerie de artă contemporană independentă, Galeria Nouă.

„Cred că ceea ce lasă în urmă Pro Helvetia se regăseşte la nivelul partenerilor noştri. Am investit mult în oameni şi mai deloc în monumente. În loc de concluzie, un prieten, artist român care trăieşte în străinătate, a spus cam aşa ceva: Pro Helvetia a fost un colac financiar pentru oamenii cumsecade confruntaţi cu lipsa de atenţie financiară din partea responsabililor culturali, dar şi un excelent vehicul pentru proiecte ambiţioase“, spunea Gabriela în urmă cu mai bine de un an. Ea însăşi a fost un monument – de răbdare, simţ al valorii, capacitate de a vedea impulsurile artistice chiar în momentul în care abia se năşteau.

În colaborare cu artistul Matei Băjenaru şi Asociaţia Periferic, ea a realizat „cARTier“, un proiect de reabilitare culturală a cartierului Tătăraşi din Iaşi, iar la Timişoara, în colaborare cu Centrul de Asistenţă Rurală, a creat „Phoenix 05“, proiect de dezvoltare culturală la nivel rural în cinci comune din România, primele proiecte artistice sociale construite instituţional şi coerent.

În 2006, Gabriela Tudor a lansat singurul program de rezidenţe artistice din ţara noastră, „ArtistNe(s)t“, destinat creatorilor din teatru, dans, arte vizuale şi literatură. Continuarea lui, acum, e şi o recunoaştere a efortului ei de a încuraja astfel de iniţiative.

„Hotărăşte-te ce-ţi doreşti, crede că poţi dobîndi acel lucru, crede că îl meriţi, crede că toate acestea sînt posibile pentru tine, apoi închide ochii în fiecare zi cîteva minute şi vizualizează că ai ce îţi doreşti, simţind exact ce ai simţi dacă l-ai avea, apoi ieşi din asta şi focalizează-te pe ceea ce te mulţumeşte deja (pentru care eşti recunoscător), bucură-te pentru toate şi transmite dorinţa ta Universului“, scria Gabriela Tudor, la Paris, cu puţin înainte de a muri.

Ceea ce lasă în urmă Gabriela Tudor nu e doar prima instituţie de consultanţă în management cultural, United Experts, nu doar ideea unei reţele de rezidenţe, unica din România, ci, în primul rînd, un model uman al relaţiei artistice. Linişte şi înţelegere. Fundaţia Proiect DCM va acorda în fiecare an, în iulie, de ziua de naştere a Gabrielei, o bursă de management cultural care-i poartă numele.