OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Jazzul românesc nici nu moare, nici nu se lasă anihilat în numeroasele tendinţe ce au potopit viaţa muzicală a ultimilor ani. Tendinţele internaţionale, cu frumoasele manele naţionale, s-au intersectat cu clipurile video şi cu fel de fel de „muzici“, mai mult sau mai puţin simpatice. Este evident că jazzul românesc nu poate trăi doar prin cele cîteva – chiar bune – festivaluri sau concerte cu nume zîngănitoare, aduse de peste mări şi ţări. Sigur că jazzul nu a fost niciodată în România un fenomen de masă. Sigur că jazzul românesc a trăit prin disponibilităţile şi virtuţile unor individualităţi de excepţie. Sigur că fără găsirea unor soluţii pentru revitalizarea unui gen care se află acum la ananghie vom consemna cu amărăciune şi resemnare o stare de fapt.

Premiul „Muzicianul anului“ a fost decernat chitaristului Sorin Romanescu. Au mai fost nominalizaţi Cristian Soleanu şi Mircea Tiberian.

Premiul „Formaţia anului“ a fost atribuit grupului Art of Trio. Alţi nominalizaţi, Puiu Pascu Trio, Iordache Live şi Imperial Band.

Premiul „Revelaţia anului“ a fost decernat extrem de tinerei şi realmente talentatei Hariclea Bădescu. O voce puternică şi care, bine strunită-şcolită, ar putea fi marea revelaţie a viitorilor ani. Alte nominalizări: Elena Moroşanu, grupul Guilty Lemon din Sibiu şi Be Sharp Project din Timişoara. Apariţia Haricleei Bădescu a fost, realmente, o frumoasă pată de culoare pe cerul înnorat-decolorat al serii.

„Casa de producţie a anului“ a fost desemnată Soft Records, aflată în competiţie cu Electrecord, The End Film SRL şi Open Art Records.

Premiul „Muzicianul anului din diaspora“ a fost acordat acordeonistului Emy Drăgoi, care s-a impus în ultimii ani ca o prezenţă activă în toată Europa, dar şi în România. Nominalizaţi: pianistul din New York Lucian Ban şi saxofonistul austriac Nicholas Simion.

Premiul „Confirmarea anului“ a mers la pianista Ramona Horvath. Alături de ea au mai concurat Răzvan Cojanu, Alex Racoviţă şi Mihaela Păţan.

Un onorabil Premiu pentru Excelenţă a plecat la Iaşi, fiind acordat inimosului Titel Popovici, compozitor, dirijor, pedagog, dar şi animator de cursă lungă, care a realizat un moment pianistic emoţionant cu „Iubirea noastră nu a apus“, dedicat memoriei Ancăi Parghel, plus o delicată „Baladă în mi bemol minor“ pentru Sile Dinicu.

Premiul pentru „Cea mai valoroasă prestaţie a unei formaţii româneşti în străinătate“ – ne abţinem să glosăm pe marginea acestei titulaturi cumva bizare, după gustul nostru – a fost atribuit lui Sorin Terinte Trio şi Haricleei Bădescu, pentru cum s-au produs ei în... China. Au mai concurat Mircea Tiberian, cu ce-a făcut prin Europa, şi Florin Răducanu & Dalila Cernătescu, în... Malaezia. Nu vrem să facem glume proaste, doar consemnăm o realitate.

„Creatorul anului“ a fost desemnat Mircea Tiberian – care a lipsit, surprinzător, ca şi „Moşu“, Florian Lungu! –, pentru CD-ul November şi Cartea de muzică.

Cu o sonorizare mai bună ca în alte ocazii, să spunem că asta a fost, atît am consemnat. Poate la anul să surprindem mai multe secvenţe şi, de ce nu?, mai vesele.