OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cornel UNGUREANU
Ioan Slavici. Monografie
Editura Aula, Brasov, 2002, 128 p., f.p.


La sfirsitul anului trecut a aparut, la Editura Aula, o monografie Ioan Slavici semnata de Cornel Ungureanu. Diverse monografii ale acestei edituri au mai fost prezentate in revista Observator cultural, asa ca nu insist asupra colectiei. Autorul celei mai recente asemenea aparitii, Cornel Ungureanu, este o personalitate prodigioasa a criticii si a istoriei literare romanesti. In ultimul deceniu, Cornel Ungureanu si-a valorizat mai pregnant calitatile de animator cultural. A fost, pentru o perioada, director al Teatrului National din Timisoara, experienta care s-a materializat intr-un incitant jurnal, Despre regi, saltimbanci si maimute, publicat in 2001 la Editura Marineasa. A ramas, insa, legat de trei „proiecte“ majore, complementare dar dificil de strunit: profesoratul la Literele timisorene, revista Orizont si centrul de studii „A Treia Europa“. Am enumerat aceasta arie de preocupari nu doar pentru ca ea dovedeste deplina implicare a lui Cornel Ungureanu in viata culturala romaneasca si nu numai, ci pentru ca monografia dedicata lui Slavici trebuie, ca sa folosesc un termen al criticului, „contextualizata“.
Preocuparea lui Cornel Ungureanu pentru cultura spatiului central-european se observa si in studiul dedicat marelui nostru clasic. „Spiritul Vienei“ se intrevede in aceasta noua lectura a scriitorului. Criticul ne indeamna sa privim in profunzimea devenirii umane si profesionale a lui Slavici. Relectura sa nu are ambitia de a epuiza nici un filon – si aici cred ca avem trasatura esentiala a acestei noi monografii dedicate lui Slavici: Cornel Ungureanu este un generos, studiul e doldora de idei interesante, scriitura e captivanta, vie, avind astfel marele merit de a-l readuce pe Slavici linga noi. Eseul e organizat pe capitole si subcapitole. Toate poarta amprenta stilului criticului: sint scurte si percutante, lasind impresia ca ne aflam in fata nucleului unei monografii viitoare, ample.

Cartea este, spuneam, plina de idei interesante. Recitirea lui Slavici aduce in prim-plan o nuvela de fundal, Hanul Ciorilor, un text care, spune Cornel Ungureanu, „reclama regimul capodoperei“. Proza lui Slavici, in intregul ei, sta sub incidenta a doua unghiuri opuse de vedere: unul paradisiac, idila, si unul infernal, prin care Cornel Ungureanu reciteste Moara cu noroc. Foarte interesanta este si ideea de la care pleaca scurta explorare a Marei: Hubar, tatal lui Natl, are la inceputul romanului aceeasi virsta ca si prozatorul insusi, 46 de ani. De altfel, studiul lui Cornel Ungureanu asociaza adesea biografia si opera. Nu ne intoarcem, insa, la pozitivismul critic. Metoda e mai degraba ilustrarea unui postbarthesianism, iar izvorul ei e pasiunea cu care literatura e „contextualizata“ in biografia si in epoca in care se naste. Exemplara este una dintre observatiile finale facute in legatura cu nuvela Moara cu noroc: „Slavici a putut sa presimta demonii care vor anima literatura Imperiului, de la Ilse Aichinger la Doderer. Dezordinea interioara poate creste din nefericitul sau mariaj (cu Ecaterina Szoke), dupa repetatele spitalizari, dupa anii de puscarie, dupa afacerile perdante“. Tot in comentariul nuvelei, criticul insista asupra semnificatiilor Morii, vazuta ca topos infernal. De altfel, Cornel Ungureanu considera ca „plecarea de acasa“ a familiei lui Ghita este pasul fatal. Tot ceea ce urmeaza nu e decit un triumf al intunericului, reprezentat inclusiv prin „prezenta luciferica“ a lui Lica si sugerat chiar de faptul ca personajul este mai marele turmelor de porci: „Spatiul traditional romanesc era al turmelor de oi. Turmele de porci evoca altceva. In porci s-au ascuns, stim din Biblie, diavolii izgoniti. Porcul e un animal murdar. E departe de inocenta Mielului – de simbolul pe care-l incorporeaza Mielul. El semnifica violenta desacralizare a unei lumi“.

Relectura marelui clasic redeschide dezbaterea privind radacinile culturale ale prozatorului si, prin extindere, ale intregii epoci junimiste. Sugestia eseului lui Cornel Ungureanu este ca interpretarea, cel putin in cazul lui Eminescu si al lui Slavici, trebuie, pentru a fi adecvata, sa tina seama de radacinile culturale central-europene ale celor doi autori. Un capitol al monografiei, Scriitor impotriva vointei sale, vorbeste, intr-unul dintre subcapitolele sale, Schopenhauer ca educator, despre influenta esentiala a filozofului german asupra operei lui Slavici. In plus, din nou generos, Cornel Ungureanu atrage atentia asupra studiului lui Nietzsche, Schopenhauer, educator: „Schopenhauer, educator e un text fundamental pentru cine vrea sa inteleaga opera lui Maiorescu, Eminescu, Slavici, Blaga. Lenea si frica, pericolele care ii vineaza pe toti oamenii, nu-i amagesc pe ei. Ei traiesc lectia“.

Cornel Ungureanu „scapa“, intr-un fel, rigorilor impuse de editor. Altfel decit alti autori de monografii „canonice“, criticul alege sa ilustreze cu fragmente din opera fiecare dintre capitolele studiului. Astfel, eseul in sine se fragmenteaza. Lipsa unitatii „de suprafata“ e suplinita prin legaturile subterane ale textului, prin vivacitatea si subtilitatea cu care autorul reface destinul de scriitor al lui Slavici.
As spune ca acest eseu, didactic pentru ucenicii superiori, fara a fi lipsit deloc de rigoare academica, este si un portret „in miscare“ al lui Slavici. Printre sugestiile pe care le-am enumerat, Cornel Ungureanu pare a mai fi strecurat una: cea a unui scenariu de film pornind de la viata lui Ioan Slavici.