OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dintr-o perspectiva culturala, orasul poate fi primul interpret al diferitelor interventii, necesare sau nu, pe care le sufera un context. Fie ca avem de-a face cu false interventii, fie cu interventii fragmentare sau cu repetate integrari in jocul dezvoltarii globale, teritoriul urban surprinde, ca un al cincilea simt, layer-ele ce au determinat noile conditii sociale, politice sau identitare ale unui context. Aceasta metodologie poate parea o metafora. Dar ea explica cel mai bine modul in care conditiile, necesare schimbarilor formale sau structurale de la nivelul urban, se relationeaza reciproc. Acest tip de privire in oglinda ne ofera masura intelegerii teritoriului urban, nu doar ca pe o infrastructura in care ne miscam, ci si ca pe un spatiu estetic ultim. In acelasi timp, fenomenul actual al relativizarii granitelor, al pierderii constiintei locului, al fluidizarii comunicationale determina un mod cu totul nou de a citi, privi suprafata orasului si de a o intelege ca pe o metafora culturala.

Gindind teritoriul urban ca parte a unei procesualitati, in care arhitectura este perceputa ca etalon de analiza a stadiului de viata al societatii, Mona Vatamanu si Florin Tudor pornesc propria investigatie a teritoriului urban prin identificarea unor pattern-uri arhitecturale. Pretextele asemanarii unor structuri arhitecturale din diferite spatii (Romania, Austria, Norvegia) deschid pentru cei doi artisti posibilitatea de a atinge in relatie cu arhitectura anumite puncte sensibile: cultura versus consumism, tipul de locuire celulara (referindu-ma aici la apartamentele de bloc), viata artificiala din interiorul orasului versus spatiul natural.

Discursul in jurul arficialului, al plombelor pe care le primeste nedorit orasul, a unei proaste imitatii in zona construitului ii situeaza pe artisti pe linia unei arte cu tenta ecologica. Expozitia Unitati de locuire, deschisa la Centrul de Arta Contemporana din Bucuresti, reprezinta un grupaj de fotografii, instalatii video, diapozitive ce surprind diferitele zone de conflict din interiorul orasului, in numeroase ipostaze si teritorii geografice. Lucrarile au o continuitate intrinseca, astfel incit ele pot fi cu greu rupte din circuitul in care au fost incluse. Insa liniile de conflict descrise prin intermediul acestui proiect mai amplu nu se materializeaza printr-o redare directa si brutala a unui imaginar al orasului, dimpotriva. Lucrind cu suprafete-imagini, Mona Vatamanu si Florin Tudor revendica o anumita melancolie a orasului, atrofiat de prezenta umana.

Chiar si atunci cind persoana umana isi simte prezenta (Santier, Urban Sofa) totul este trecut in off. Artistii urmaresc rumoarea consumista ce ne determina reactiile si indica semnalele violente sau atipice ale orasului. Orasul devine un colaj fosforescent in care explozia spatiului arhitectural mimeaza sau simuleaza imaginarul filmic. De la blocurile de pe marginea lacului IOR, la spatiile devastate de liniste de linga Vacaresti, la senzatia de gol pe care o creeaza prezenta Casei Poporului, pina la serialitatea arhitecturala pe care o putem regasi in Bergen sau Innsbruck, detaliul arhitectural isi consolideaza propria pozitie, revendicindu-si functia sociala. Proiectul Unitati de locuire trebuie inteles ca un enunt social. El apare, in contextul descris de autori, ca zona de rezistenta intre arta, consum, politici locale. Riscul care apare pentru acest gen de proiecte este ca functia sociala sa inghete functia estetica.

Pozitia privitorului in cazul acestei expozitii este cea de simplu martor al schimbarii/al starii de fapt a tesutului urban, desi, in realitate, el este cel care modifica coordonatele spatiului, revitalizindu-l sau, dimpotriva, strivindu-i urmele.
Observa si interactioneaza sint cele doua procese de integrare a individului in aceasta fictiune a orasului. Transformat intr-un teritoriu generic, orasul este marcat permanent prin diferite acte sau semne pe care artistii le urmaresc si le inregistreaza. Sint acte care-i ataca autonomia, imaginea. Artificialul, consumismul construiesc orasului o geografie instabila, modificindu-i granitele. Refacind prin imaginea foto sau video acest proces paralel de disolutie si inchegare a structurii urbane, Mona Vatamanu si Florin Tudor considera arhitectura ca fiind acel sit privilegiat prin care poate fi privita o societate. Prin natura sa, arhitectura, ca spatiu locuibil, configureaza nu doar un teritoriu real, ci si unul imaginar, al practicilor vizuale, sociale, identitare existente.