OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Chiar dacă expoziţia pe care a deschis-o Costin Neamţu la Galeria Căminul Artei din Bucureşti este realizată cu prilejul celor 70 de ani de viaţă, trebuie să spunem, de la bun început, că nu este o retrospectivă. Sînt prezentate aici lucrări din ultimii ani, în care îl descoperim pe Costin Neamţu lucrînd, descoperind şi investigînd cu aceeaşi pasiune noi raporturi ale expresiei plastice. Raportul lui cu realitatea înconjurătoare există, în primul rînd, din perspectiva expresivităţii plastice a celui care citeşte obiectul ca pe un raport de forme, ca expresivitate cromatică.

Costin Neamţu a practicat mulţi ani pastelul, realizînd imaginea unei realităţi ce trăia în primul rînd prin senzorial. Atît prin tehnică, dar mai ales prin tematică, în peisaje sau în naturi statice, el reprezenta, în afara unor imagini identitare, o realitate emoţională, redînd atmosfera particulară a universului aflat în imediata apropiere. Dar şi în această ipostază, cînd se adresa în primul rînd senzaţiilor privitorului, iar spontaneitatea făcea parte din concepţia lucrărilor sale, Costin Neamţu reuşea să surprindă prin rigoarea cu care articula compoziţia, prin controlul formelor şi al structurilor cromatice. Aceste lucrări nu prevesteau nimic din ceea ce se va petrece în anii ce vor urma, chiar dacă, încă din timpul studenţiei, am constatat că era preocupat de o sinteză plastică ce nu se subordona întotdeauna realităţii directe, ci o prefera pe aceea imaginată, construită.

Costin Neamţu organizează imaginea realului, creează accente ce pun în valoare un potenţial expresiv, un sistem de semne pasibil de a fi amplasate în mediul ambiant, prin care forma şi culoarea pot să definească perspectiva vizuală asupra unui spaţiu, să creeze puncte de interes. Intensitatea cu care el trăieşte acest proiect personal este cuceritoare. Construieşte permanent, imaginează raporturi de forme, de structuri cromatice, foloseşte diverse tipuri de materialităţi, visează la mari proiecte de artă monumentală. Explicaţia acestui exerciţiu pasionant o descoperim în agresivitatea cu care sîntem înconjuraţi de urît, de kitsch, de un spaţiu lipsit de armonie. Gestul lui are ceva donquijotesc, este romantic şi salvator, poartă în el toată încărcătura aceluia pentru care imaginea este cea care vorbeşte despre ceea ce sîntem şi despre cum trăim. El visează lucrări ambientale construite din forme colorate, vrea să demonstreze că există soluţii infinite, la îndemînă, pentru ca viziunea plastică să-şi intre în drepturi, să-şi valorifice potenţialul imaginativ la nivelul străzii, al societăţii, al obiectului concret.

Capacitatea lui de a se juca cu formele, cu compoziţiile matematic elaborate, dar fără a fi rigide, nu-i mai surprinde pe cei care îi urmăresc creaţia. Experienţa sa artistică scoate la iveală această disponibilitate către ludic, către un continuu exerciţiu, către tehnici şi materialităţi noi, ce au adus o mare deschidere în creaţia ultimilor ani. Se foloseşte de toate acestea cu un singur scop, acela de a ne face să vedem, să învăţăm a privi. Legile văzului rămîn ascunse celor mai mulţi dintre noi. Costin Neamţu vine cu soluţii multiple, cu un repertoriu de forme – un adevărat manifest pentru ceea ce ar trebui să însemne un mediu vizual creat şi controlat de ochiul plasticianului. Ne pune în faţă infinite chipuri, relaţii de o bogăţie fără de margini, ce pot fi construite prin dialogul dintre formă şi culoare. Principiul ce guvernează creaţia lui Costin Neamţu are la bază puterea expresivă a lumii vizuale. Elaborările sale sînt o permanentă căutare, în dorinţa de a atinge armonia, expresia benefică a fiecărui spaţiu.