După zece ani, prima expoziţie postumă Gheorghe Iliescu-Călineşti este un eveniment. A trecut un deceniu de cînd, în noul sediu al defunctului Bancorex, sculptorul Iliescu-Călineşti expunea ultimele sale lucrări, între care şi macheta Păsării în zbor, monument aflat acum în faţa aceleiaşi clădiri de pe Calea Victoriei. Aceasta a fost una dintre ultimele lucrări de artă monumentală realizate de artistul care, în anul 2002, ne-a părăsit. El a lăsat patrimoniului artistic românesc o operă solidă, consecventă unor idealuri în care sculptorul a crezut încă de la începuturi, legat fiind de rădăcinile naşterii sale, de tradiţia lumii din care venea. Gheorghe Iliescu-Călineşti a ales un drum pe care s-a întîlnit cu Brâncuşi, cu George Apostu, construindu-şi propria dimensiune spirituală, într-o expresie vizuală unică. Bibliografia „Călineşti“ este bogată, prezenţa numelui său în importante dicţionare internaţionale de artă, numeroasele premii obţinute, dar mai ales opera sa l-au impus ca fiind unul dintre cei mai importanţi artişti contemporani din perioada postbelică.
Gheorghe Iliescu-Călineşti a fost artistul puternic ancorat în armonia naturii, a pămîntului în care s-a născut. Acum, cînd îi privim opera, ne dăm seama că el făcea parte din categoria celor ce gîndesc lucrurile în continuitatea lor, cred într-un destin al locului, al unui „dat“ pe care întotdeauna trebuie să-l ai în vedere. Lucrările lui ne aduc aminte că sîntem fiii naturii, prin ea aparţinem cosmosului, crezul obsedant al sculptorului fiind acela de „a lucra în spiritul naturii care eliberează artistul de tutela unor ideologii şi îl subordonează spiritului armonios al lumii“. Pentru sculptorul Călineşti acest lucru nu a rămas doar o deviză, ci a constituit esenţa operei sale.
O lucrare semnată Călineşti impresionează întotdeauna prin armonia sa cu spaţiul în care este amplasată, prin vocaţia tehnică remarcabilă a sculptorului, prin sinteza formelor ce trimit spre imaginarul colectiv, prin densitatea şi energia interioară a acestora, prin tehnica sigură a cioplitului. Este un laborator complex, un parcurs lung, a cărui elaborare o descoperim astăzi în numărul impresionant de desene făcute de sculptor pe întregul parcurs al vieţii sale. Aici percepem mai direct natura emoţională a artistului, scriitura sa sigură şi puternică, ce vibrează formele în acorduri aproape muzicale, sub impulsul trăirilor venite din interior. Trebuie să vorbim şi în acest caz despre capacitatea artistului de a descifra esenţa, de a aşterne pe foaia albă, uneori doar printr-o simplă linie neîntreruptă, sinteza de neconfundat a viziunilor sale. Putem spune că tot ceea ce a imaginat Gheorghe Iliescu-Călineşti are dimensiunea portretului, conţine atributele şi semnificaţia spirituală a fiecărui lucru exprimat. El a fost unul dintre artiştii care au înţeles expresia monumentală a sculpturii, particularităţile fiecăreia dintre materialităţile folosite. A lucrat în piatră, bronz, marmură, dar lemnul a fost cel mai apropiat de personalitatea sa, de idealurile acestei creaţii, a fost materialul în care a descoperit soluţiile limbajului său.
Expoziţia de la Galeria Veroniki Art nu este o retrospectivă. Ea are datele unui atelier deschis ce ne ajută să înţelegem esenţa acestei opere, să descoperim exerciţiul continuu al artistului făcut atît pe foaia de hîrtie, dar mai ales în lemn, materialul pe care a ajuns să-l cunoască atît de bine. O selecţie importantă de sculpturi, de dimensiuni diferite, demonstrează că Gheorghe Iliescu-Călineşti nu a preferat niciodată „lucrurile uşoare“, nearticulate, că, indiferent de dimensiuni, el a creat un semn ce se vrea unic şi definitiv.

