OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Liberalismul
Antologie, comentarii si note de Cristian Preda. Cu un cuvint de intimpinare de Alexandru Paleologu, Editura Nemira, Bucuresti, 2000, 190 p., f.p.


Imediat dupa caderea comunismului in Romania, „emanatiile“ revolutionare s-au condensat si, mai apoi, devenind partide politice, s-au cristalizat la putere. In acelasi timp, ramasitele fostelor partide istorice, in marea majoritate oameni care au supravietuit comunismului, s-au reactivat si au incercat sa innoade o traditie politica de care pe romani ii desparteau decenii bune de guvernare nedemocratica. In anii care au urmat, aceste partide abia renascute au avut de infruntat copilul politic teribil al revolutiei din decembrie, imaturitatea si lipsa de exercitiu democratic ale electoratului, dar si propriile greseli si slabiciuni. Cu timpul, oameni tineri au patruns in staff-urile de conducere si in masa de membri cotizanti ai partidelor batrine la inceputul lui 1990. De partea cealalta a spectrului politic, media de virsta a simpatizantilor puterii instalate dupa revolutie crestea incet, dar sigur. Dezamagirile provocate de Piata Universitatii, de mineriade, de izolarea internationala, ca si deprinderea treptata a mecanismelor democratiei, toate acestea si multe altele au dus la orientarea unei mari parti a electoratului tinar spre alternativa oferita de partidele istorice. S-a ajuns astazi la aproape o inversare a situatiei de la inceputul anilor ’90 in ceea ce priveste sedimentarea in functie de virsta a preferintelor politice.

In acest cadru larg, este evidenta necesitatea de introducere in abc-ul politic si de instruire mai aprofundata a celor care constituie in buna masura forta motrice a unui partid important. Aparitia unor institutii cu rol (in)formativ ca Facultatea de Studii Politice sau Institutul de Studii Liberale se inscrie de aceea nu atit in dinamica unei normalitati cit a unei normalizari. In sprijinul acestei normalizari vine si industria de carte prin programe editoriale bine gindite, traduceri ale unor texte fundamentale de politologie si filozofie nemarxista sau prin tiparirea unor antologii menite sa stringa un corpus, fie si minimal, de texte fara de care nu se poate. Este cazul volumului Liberalismul, coordonat de lectorul universitar Cristian Preda la Editura Nemira.

Lucru valabil in cazul oricarei antologii, mai importante chiar decit fragmentele selectate sint insesi criteriile selectiei, acestea tradind cititorului avizat intentia antologatorului si miza cartii. Demersul lui Cristian Preda ni se dezvaluie insa inca de la inceput: „Am incercat s…t sa ilustrez aceste doua caracteristici ale gindirii liberale: natura filozofica a discursului si dezvoltarea complicata, sinuoasa, a reflectiei consacrate libertatii“. In acest scop au fost invocate numele unor Machiavelli, Hobbes, Voltaire, Rousseau, Condorcet, Locke, Mill, Tocqueville sau Karl Popper, Raymond Aron, Friedrich von Hayek, Norberto Bobbio, Pierre Manent. Pe baza fragmentelor din opera acestora sint comentate notiuni si principii fundamentale ale gindirii politice cum ar fi statul minimal sau statul de drept, proprietatea, legea, progresul, educatia, concurenta, toleranta si pluralismul, separatia puterilor, libertatea si tirania. Fara a fi ordonate cronologic, ci tematic, in cinci sectiuni: Individul, Temeiurile societatii libere, Economia si capitalismul, Statul liberal, Democratia si adversarii ei, textele comentate si adnotate de Cristian Preda fac laolalta, o spune si Alexandru Paleologu, o carte de „invatatura folositoare“. Valoarea didactica a Liberalismului nu poate fi negata, asta fara insa ca volumul sa pacatuiasca prin didacticism.
Cartea este, asadar, un ghid cu ajutorul caruia cei interesati isi pot negocia primele intilniri cu teme si dileme ale liberalismului fara teama de a se pierde in hatisuri teoretice din care sa nu mai iasa. Poate si pentru a-i incuraja, au fost alese texte in care metafora indulceste silogismul. Iata doar un exemplu, care satisface si intentia lui Cristian Preda de a evidentia complexitatea problematicii libertatii:

„Libertatea negativa e falsificata atunci cind se spune ca libertatea trebuie sa fie aceeasi pentru lupi si pentru oi, chiar daca in acest fel, in lipsa constringerii statale, lupii pot minca oile. Libertatea fara limite a capitalistilor distruge, de buna seama, libertatea muncitorilor, tot asa cum libertatea nelimitata a patronilor si a parintilor va permite folosirea copiilor in minele de carbuni. Eu cred ca trebuie sa-l protejam pe cel slab in fata celui puternic si, in aceasta masura, cred ca libertatea trebuie restrinsa. Libertatea negativa trebuie restrinsa daca libertatea pozitiva este suficient realizata; intre cele doua trebuie sa existe un echilibru, chiar daca nu pot fi enuntate principii clare ale acestui echilibru“ (Isaiah Berlin).
Cum era si normal, volumul se incheie cu un fragment din Leo Strauss despre educatia liberala ca revers al culturii de masa: „O cultura de masa este o cultura ce poate fi obtinuta cu un minim de capacitati, fara nici un efort intelectual si moral si la un pret foarte scazut.“ Spre deosebire de aceasta, educatia liberala „ne solicita indrazneala pe care o presupune hotarirea de a privi prejudecatile ca pe niste simple opinii sau opiniile comune ca pe niste pareri exagerate, adica tot atit de susceptibile de a fi gresite ca si opiniile cele mai bizare sau mai putin populare. Educatia liberala este eliberarea de vulgaritate.“