Nr. 767 din 10.04.2015

On-line - actualitate
Biblioteca observator cultural
Eseistică
Focus
Editorial
Actualitate
In memoriam
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie
Eseu
Arte
Rubrici
 
Carmen MUŞAT
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Adina DINIŢOIU
Silvia DUMITRACHE
Cezar GHEORGHE
Iulia POPOVICI
Alina PURCARU
UN Cristian
Mihai FULGER
Şerban FOARŢĂ
Bedros HORASANGIAN
Cristian PÎRVULESCU
Radu Călin CRISTEA
Cristian CERCEL
Marius OPREA
Paul CERNAT
Daniel CRISTEA-ENACHE
Claudiu TURCUȘ
Bogdan-Alexandru STĂNESCU
Andreea RĂSUCEANU
Dana PÎRVAN-JENARU
Liviu ORNEA
Mihai PLĂMĂDEALĂ
Ovidiu PECICAN
Ovidiu DRĂGHIA
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2000   |   Decembrie   |   Numarul 43-44   |   Ginditi, Domnule Ministru!

Ginditi, Domnule Ministru!

Autor: Mihaela MICHAILOV | Categoria: Arte | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Teatrul „Toma Caragiu“, Ploiesti
Cafeaua Domnului Ministru de Horia Garbea
Regia, ilustratia muzicala si ideea scenografica Lucian Sabados. Cu: Ioan Coman, Theodora Stanciu, Nuami Dinescu.


Avind premiera la sfirsitul stagiunii trecute, spectacolul Cafeaua Domnului Ministru a fost reluat intr-un moment adecvat contextului: ajunul alegerilor.
Poate pentru a semnala subtil, nu insa mai putin explicit, imaginea in oglinda a cadrului politic deformat, subminat de motivatii meschine si intentii nejustificate.

Bizareria unei guvernari ilogice, lipsite de orice structurare si adincindu-se in provizorat (slavita stare de tranzitie) constituie fundalul situatiei create, cu atit mai periculoasa cu cit tinde sa devina omniprezenta. Politica functioneaza aberant, avind ca protagonist un ministru decrepit inainte de vreme, ce uita constant identitatea ministerului condus.
Miza spectacolului, ca de altfel a textului insusi, este motoul conceput de Horia Garbea (si ingenios transpus scenic de regizor) ca reper al politicii: „Politica e arta posibilului“. Sau, am putea spune, parafrazindu-l pe dramaturg, posibilul, indiferent de efectele implicate, poate deveni oricind o arta politica, un spatiu in care grotescul si absurdul coexista. Un fel de no man’s land unde orice este posibil.

In acest sens, scena cu care debuteaza spectacolul e emblematica, sintetizind stupiditatea mecanismului politic. Un ministru care joaca carti cu sefa de cabinet (Jeny sau Otilia sau Venera – identitate obscura asemeni ministerului condus) si socoteste pe abac punctele obtinute. Mai mult decit atit, un ministru manipulabil (daca sintagma nu a devenit deja un paradox) ce frecventeaza cluburile de noapte pentru a se relaxa dupa intensa activitate desfasurata.
Jocul absurd culmineaza in final cu un discurs cliseizat, usor recognoscibil, avind ca pretext binele si prosperitatea natiunii.

 
 
 
Cele mai citite articole
Odele din Biserica greacă (fragmente)
E Justiţia independentă în România?
După ce Paul Grigoriu s-a dus
Statul de drept şi democraţia de vitrină
În căutarea poporului pierdut
Cele mai comentate articole
Odele din Biserica greacă (fragmente)
În căutarea poporului pierdut
Statul de drept şi democraţia de vitrină
Cîştigătorul nu ia nimic (III)
E Justiţia independentă în România?
Cele mai recente comentarii
predicat
Lilian Zamfiroiu, ICR, Ambasador Vatican
Omul pierdut
Falsitate
În căutarea poporului pierdut
 
Parteneri observator cultural