Nr. 746 din 31.10.2014

Istorie culturală
Avanpremieră
Focus
Editorial
Eveniment
în dezbatere
Polemici
Opinii
Informaţii
Interviu
Arte
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Adina DINIŢOIU
Silvia DUMITRACHE
Cezar GHEORGHE
Iulia POPOVICI
Alina PURCARU
UN Cristian
Mihai FULGER
Şerban FOARŢĂ
Bedros HORASANGIAN
Cristian PÎRVULESCU
Radu Călin CRISTEA
Cristian CERCEL
Marius OPREA
Paul CERNAT
Daniel CRISTEA-ENACHE
Claudiu TURCUȘ
Bogdan-Alexandru STĂNESCU
Andreea RĂSUCEANU
Dana PÎRVAN-JENARU
Liviu ORNEA
Mihai PLĂMĂDEALĂ
Ovidiu PECICAN
Ovidiu DRĂGHIA
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2000   |   Decembrie   |   Numarul 43-44   |   Ginditi, Domnule Ministru!

Ginditi, Domnule Ministru!

Autor: Mihaela MICHAILOV | Categoria: Arte | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Teatrul „Toma Caragiu“, Ploiesti
Cafeaua Domnului Ministru de Horia Garbea
Regia, ilustratia muzicala si ideea scenografica Lucian Sabados. Cu: Ioan Coman, Theodora Stanciu, Nuami Dinescu.


Avind premiera la sfirsitul stagiunii trecute, spectacolul Cafeaua Domnului Ministru a fost reluat intr-un moment adecvat contextului: ajunul alegerilor.
Poate pentru a semnala subtil, nu insa mai putin explicit, imaginea in oglinda a cadrului politic deformat, subminat de motivatii meschine si intentii nejustificate.

Bizareria unei guvernari ilogice, lipsite de orice structurare si adincindu-se in provizorat (slavita stare de tranzitie) constituie fundalul situatiei create, cu atit mai periculoasa cu cit tinde sa devina omniprezenta. Politica functioneaza aberant, avind ca protagonist un ministru decrepit inainte de vreme, ce uita constant identitatea ministerului condus.
Miza spectacolului, ca de altfel a textului insusi, este motoul conceput de Horia Garbea (si ingenios transpus scenic de regizor) ca reper al politicii: „Politica e arta posibilului“. Sau, am putea spune, parafrazindu-l pe dramaturg, posibilul, indiferent de efectele implicate, poate deveni oricind o arta politica, un spatiu in care grotescul si absurdul coexista. Un fel de no man’s land unde orice este posibil.

In acest sens, scena cu care debuteaza spectacolul e emblematica, sintetizind stupiditatea mecanismului politic. Un ministru care joaca carti cu sefa de cabinet (Jeny sau Otilia sau Venera – identitate obscura asemeni ministerului condus) si socoteste pe abac punctele obtinute. Mai mult decit atit, un ministru manipulabil (daca sintagma nu a devenit deja un paradox) ce frecventeaza cluburile de noapte pentru a se relaxa dupa intensa activitate desfasurata.
Jocul absurd culmineaza in final cu un discurs cliseizat, usor recognoscibil, avind ca pretext binele si prosperitatea natiunii.

 
 
 
Cele mai citite articole
Profil de preşedinte (I)
Ideologia Băsescu
În numele tatălui
România după Băsescu: epoca postbelică
Profil de preşedinte (II)
Cele mai comentate articole
„Ajunge zilei povara ei“
România după Băsescu: epoca postbelică
În numele tatălui
Efectele „originalităţii“ constituţionale
DNA
Cele mai recente comentarii
Multzumesc pentru raspuns....
@un elev
Incredere in DNA
Precizari
foarte bine argumentat
 
Parteneri observator cultural
FNT