Nr. 610 din 03.02.2012

Confesiuni
Biblioteca observator cultural
Portret
Focus
Editorial
Actualitate
Inedit
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Critica literara
Studii culturale
Eseu
Articole
Interviu
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2000   |   Decembrie   |   Numarul 43-44   |   Ginditi, Domnule Ministru!

Ginditi, Domnule Ministru!

Autor: Mihaela MICHAILOV | Categoria: Arte | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Teatrul „Toma Caragiu“, Ploiesti
Cafeaua Domnului Ministru de Horia Garbea
Regia, ilustratia muzicala si ideea scenografica Lucian Sabados. Cu: Ioan Coman, Theodora Stanciu, Nuami Dinescu.


Avind premiera la sfirsitul stagiunii trecute, spectacolul Cafeaua Domnului Ministru a fost reluat intr-un moment adecvat contextului: ajunul alegerilor.
Poate pentru a semnala subtil, nu insa mai putin explicit, imaginea in oglinda a cadrului politic deformat, subminat de motivatii meschine si intentii nejustificate.

Bizareria unei guvernari ilogice, lipsite de orice structurare si adincindu-se in provizorat (slavita stare de tranzitie) constituie fundalul situatiei create, cu atit mai periculoasa cu cit tinde sa devina omniprezenta. Politica functioneaza aberant, avind ca protagonist un ministru decrepit inainte de vreme, ce uita constant identitatea ministerului condus.
Miza spectacolului, ca de altfel a textului insusi, este motoul conceput de Horia Garbea (si ingenios transpus scenic de regizor) ca reper al politicii: „Politica e arta posibilului“. Sau, am putea spune, parafrazindu-l pe dramaturg, posibilul, indiferent de efectele implicate, poate deveni oricind o arta politica, un spatiu in care grotescul si absurdul coexista. Un fel de no man’s land unde orice este posibil.

In acest sens, scena cu care debuteaza spectacolul e emblematica, sintetizind stupiditatea mecanismului politic. Un ministru care joaca carti cu sefa de cabinet (Jeny sau Otilia sau Venera – identitate obscura asemeni ministerului condus) si socoteste pe abac punctele obtinute. Mai mult decit atit, un ministru manipulabil (daca sintagma nu a devenit deja un paradox) ce frecventeaza cluburile de noapte pentru a se relaxa dupa intensa activitate desfasurata.
Jocul absurd culmineaza in final cu un discurs cliseizat, usor recognoscibil, avind ca pretext binele si prosperitatea natiunii.

 
 
 
Cele mai citite articole
Scrisoare deschisă pentru cine o citeşte şi pentru Vladimir Tismăneanu
PUNCT DE VEDERE. „Cum poate fi dictator omul cel mai înjurat al unei naţiuni“
Pactul pentru stabilizare psiho-sufletească
După 15 ani
AVALON. Istoria vechii culturi, un teren plin de surprize
Cele mai comentate articole
Obedienţa politică
PUNCT DE VEDERE. „Cum poate fi dictator omul cel mai înjurat al unei naţiuni“
După 15 ani
Femei albastre (fragment)
Cele mai recente comentarii
Heidegger si Hannah Arendt
Multumesc frumos
Doar un raspuns...
Visul luiMilgram
Telectual!
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto
 
Reteaua literara vreaubilet ro Corporate Image Institutul Cultural Roman Elite Art Gallery Dana Art Gallery Business Edu
 
Uniunea Artistilor Plastici Godot Cafe-teatru Infocarte bookiseala.ro ONB Cartier LicArt
 
International Experimental Engraving Biennial Senso TV