OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Mai citeşti? Înseamnă că eşti un prost ca şi mine. Nu te tratezi în clinici occidentale. Nu te uiţi la poşetele Armani. Nici la parade de stele de pe cat-walk. Ştii că Mozart nu e numai o ciocolată, iar Soljeniţîn, vreo piaţă din Praga. Că Jan Palach nu e fotbalist ceh, cum Dubcek nu a fost niciodată Ceauşescu. Ştii, la fel ca mine, că, dacă nu ar fi fost comunismul, poporul român gîndea şi se purta altfel. Omul de rînd ar fi avut o altă grilă de valori, diferită de grila de salarizare.

Odată, la o terasă de fiţe, şi-a făcut prezenţa imperială un mare magnat cu nume de bancă. Fireşte, a descălecat dintr-o limuzină de Hollywood. O gardă pretoriană îi flanca aura. Bombănea ceva despre neamul de slugi. M-am apropiat şi i-am replicat că doar acesta i-a recunoscut  Mărirea. Astfel, în Germania, ar fi fost un evazionist şi atît. Un puşcăriaş de lux. Fără nume atîrnat sub proiectoare. A pus gorilele pe mine.

Noroc că cineva i-a spus că nu-s un Gheorghe, de pe străzi. Puterea scrisului şi a vorbelor tăioase l-a biruit. A şi recunoscut apoi în faţa prietenilor de la masă că aşa ceva nu i s-a mai întîmplat, ca cineva să-i conteste zeitatea. Un popor este mic atunci cînd are zei prea mari. Şi, de aici, toată nebunia. O lume întoarsă pe dos. Cui să-i mai spun că bunica mea, muncitoare fiind, mergea în concedii la Cannes, în perioada interbelică, şi frecventa balurile vieneze? Că mă învăţa că, oricît de greu îmi va fi în viaţă, să nu mă plîng, iar dacă-mi va fi bine, să nu uit de unde am plecat?

„Unii se nasc proşti, iar alţii se formează cu timpul!“

Bogat nu înseamnă să ai idoli creponaţi, înveşmîntaţi în mantii sidefii şi cu aripi de ceară. Bogat nu înseamnă să te închini la idoli falşi şi la profeţi mincinoşi. Bogat înseamnă să ai decenţă, echilibru şi măsură. Un prost de aici nu e la fel ca prostul de pretutindeni.

Dar aici, pe latitudinea geografică a Absurdistanului, cel care nu învîrte, nu şmenuieşte, nu înjură şi nu se poartă ca la cort e un ratat. Nimeni nu ridică ode Bunului-simţ, doar Bunului-Plac.

Sigur că, într-o lume pervertită, negrul e alb şi cenuşiul are strălucire. În decorul de travesti, orice guguştiuc se crede pasăre măiastră. Dar niciodată nu va ajunge pe soclu. Venerat va fi o vreme, de un popor ce-şi revine cu greu la condiţia normalităţii, dar nu va fi veşnic. La fel ca şi sclipiciul după ploaie, istoria îl va rade. Şi asta o ştie orice prost. 

Pe terasa Flora, din oraşul copilăriei mele, era un nebun care decreta mereu: „Unii se nasc proşti, iar alţii se formează cu timpul!“. Încă nu mi-am rezolvat dilema. Fac parte din prima sau din a doua categorie? Principal e că recunosc. Dacă ai suportat pînă aici, înseamnă că eşti un prost ca şi mine.