OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Mihai CHIRILOV: „Confirmare pentru A fost sau n-a fost?“
Mihai Chirilov, cine a facut regia spectacolului la care am asistat, cine a avut ideea amplasarii intr-un palat?
APFR! Care inseamna, cum ai citit pe invitatie, Asociatia pentru Promovarea Filmului Romanesc. Totul a prins contur mai concret la un fel de sedinta pe care am tinut-o, noi toti de la APFR, in care am schitat momentele festivitatii, am incercat sa le intercalam – inminari de premii cu respiro-uri s.a.m.d.
N-ai avut trac, intrebindu-te cum se va prezenta insasi breasla noastra cineasta, angajata prima data prin 300 de votanti in ierarhizarea virfurilor unui an, cind stim cit de discutabile, ba si cu chicsuri, sint uneori asemenea plebiscite, la Oscar-uri, la César-uri?

Mi se pare ca, in proportie de vreo 80%, rezultatele votului secret extins la toata breasla activa „au facut dreptate“. E opinia mea personala, procentajul imi apartine si sigur ca daca-l intrebi eventual pe Radu Muntean, care si el poate fi subiectiv, in directia filmului sau, probabil ca procentajul de credibilitate/validitate si gradul de succes al Galei ar fi mai mici.
Ce zici de concentrarea primelor trei distinctii – pentru Cel mai bun film, Cea mai buna regie si Cel mai bun scenariu – asupra unuia si aceluiasi film?
Cred ca e confirmarea faptului ca avem de-a face cu filmul romanesc care a obtinut pe merit, anul trecut, cel mai important premiu in strainatate – filmul lui Porumboiu, cu Caméra d’Or. Mi se pare, in schimb, putin aiurea, ba chiar subiectiv ma intriga, votul pentru scurt-metraje, unde in loc de Marilena de la P 7, a avut cistig de cauza Lampa cu caciula, care nu e un film prost, dar...
Cum vezi editiile imediat urmatoare? Nu ti se pare ca ati prins primul si ultimul tren fericit, pentru inaugurarea acestei institutii, dupa anul unei recolte de virf?
Nu, eu am toate motivele sa cred ca 2007 va fi cel putin la fel de bun ca 2006, cu filmele lui Mungiu, Nemescu, cu filmul lui Radu Gabrea, cu cel al lui Nae Caranfil bineinteles, chiar si cu debutul lui Gheorghe Preda sau, daca ar fi gata, al lui Constantin Popescu...

Tudor GIURGIU: „Sa ne bucuram de filmele cu adevarat bune“
Tudor Giurgiu, cine este autorul din umbra al acestei initiative inedite si temerare, dincolo de initialele UPFR?
Totul a inceput in iarna trecuta, la Cluj, cind eram foarte linistit si relaxat, mincam sarmale de Sarbatori in familie, si ma tot gindeam ca breasla asta de la Bucuresti se aduna numai la inmormintari, cum am avut anul trecut doua. Doar atunci breasla e laolalta si unita. Si mi-am zis ca ar fi poate bine ca, macar odata pe an, cum fac si altii, sa ne adunam si sa ne si bucuram de filmele cu adevarat bune. Si, intr-o noapte, la ora 1 – nu te mint – mi-a venit si numele: Gopo! Nume usor de memorat, cu o idee foarte buna si pentru Trofeu, cu Omuletul lui celebru transformat in statueta.
Dupa TIFF, primul nostru festival de film autonom si profesionist, binemeriti si prin discretia cu care ai pus in lucru o echipa, care pare sa mearga de la sine.

Este echipa antrenata impreuna cu Mihai Chirilov, la TIFF: Oana Rasuceanu, Mihai Gligor, Corina Stan, Oana Giurgiu. Si este formula votului nu al unui juriu, ci al intregii comunitati profesionale active in momentul de fata.

Alex. Leo SERBAN: „Au marsat spre filmul cel mai popular“
Ce reactie aveti, Alex. Leo Serban, fata de confiscarea primelor trei premii importante de unul si acelasi film?
O reactie buna. Eu ma asteptam sa se intimple asa, desi am votat pentru regie cu Radu Muntean – Hirtia va fi albastra, acordindu-i lui Porumboiu votul pentru cel mai bun film.
Nu ati exultat ca mine, fiind eu foarte placut surprins ca 300 de profesionisti, destul de eterogeni ca formatie, au infrint tendinta consacrata de a disipa voturile spre cit mai multe titluri si au marsat spre virful virfurilor.
Da, dar nu neaparat. Au marsat totusi spre filmul cel mai popular, care a avut un succes deosebit „afara“ si cred ca a functionat pe undeva si dorinta de a rasplati faptul ca Porumboiu a facut A fost sau n-a fost? nu cu bani de la CNC.

Giorgio FICCARELLI: „Impuls spiritului competitiv“
Dar dumneavoastra, domnule Giorgio Ficcarelli, ca avizat cinefil, prieten al filmului romanesc si sef al echipei pentru fondurile PHARE ale Uniunii Europene, gasiti un aer european la Gala Gopo?
As spune, din contra, ca ar fi bine ca si in multe alte locuri din Europa filmica sa fie ca aici, fiindca „aerul“ filmului romanesc este foarte proaspat. Cred ca in acest moment Germania si Romania sint cele doua tari europene unde exista un flux de creativitate filmica deosebita.
Cunoscind bine filmele in cauza, cum vi se pare distribuirea celor mai importante premii unui singur film?

Stiti bine ca pretutindeni se intimpla, mai in fiecare an, ca un singur film sa iasa puternic in evidenta. Asa cum anul trecut s-a evidentiat Moartea domnului Lazarescu de Cristi Puiu, acum e rindul lui Corneliu Porumboiu sa fie fenomenul anului, cu A fost sau n-a fost? E bine asa, pentru ca asta da un impuls spiritului competitiv si intregii miscari. Ceea ce nu inseamna ca nu sint si alte filme foarte valoroase sau meritorii, cum sint cele ale lui Radu Muntean sau Roxana Zenide, fascinante in felul lor. Toate cele cinci lungmetraje nominalizate sint filme competitive. Or, in alte cinematografii, in Italia, de pilda, e greu uneori sa gasesti in acelasi an cinci filme bune.

Corneliu PORUMBOIU: „Filmele mele isi vad singure de drum“
Cum te simti, draga Corneliu Porumboiu, monopolizind primele trei distinctii, cu cea cistigata prin interpretarea lui Ion Sapdaru, patru? intre noi fie vorba, eu asa am votat, dar nu te simti prea invidiat?
Nu, e foarte onorant. Eu imi fac filmele mele, care isi vad singure de drum, fara sa le incurce pe ale altora.
A stirnit ecou poanta serii, legata de finantarea 100% privata a filmului A fost sau n-a fost?, cind te-ai referit de pe scena la „CNC-ul meu, familia mea“.
Pentru ca ai mei au investit in mine, au avut tot timpul incredere in mine si bineinteles sint punctul meu de sprijin.
Cum ai reusit insa ca, urcind de trei ori pe scena, sa nu compui niciodata o propozitie dincolo de patru-cinci cuvinte?
Pina la urma, la genul asta de spectacole cu premieri, cu transmisie in direct la televiziune, te gindesti la lumea care se afla la ea acasa si care nu cred ca agreeaza mult un discurs lung. Stiu ce nu-mi place mie, cind vad transmisii de felul asta.

Andrei CRETULESCU: „Noul Porumboiu, ca noul Almodóvar“
Draga Andrei Cretulescu, aflindu-te si printre cei care au facut nominalizarile, iti rezerv ultimul cuvint.
Premiile Gopo mi se par o idee buna, mi se pare un lucru care trebuia sa se intimple de mult la noi in tara. E un bun inceput si mi se pare un lucru care trebuie sa continue, din toate punctele de vedere.
Ce-nseamna „trebuia sa se intimple de mult“?

Sigur ca simteam lipsa unui concurs de acest tip, dar nu-i mai putin adevarat ca nici nu prea aveam ce premia pina acum. Filmele bune erau cite unul din cind in cind. An ca asta, cu atitea filme remarcabile, n-am mai avut – trebuie sa fii de acord cu mine. De aia mi se pare absolut logic si normal ca s-a intimplat Gala asta acum, insa ea ridica un soi de problema: ea nu poate exista decit daca avem filme bune, ca daca avem filme de Nicolaescu si Compania in continuare, Premiile Gopo n-au nici un motiv sa existe. Gala asta impune regizorilor si impune statului anumite obligatii. Nu voiam sa aduc vorba de CNC, dar m-ai provocat, fiindca nu toata lumea are „CNC-ul lui, in familie“, ca Porumboiu. Care e – pe drept, zic eu – marele cistigator al editiei acesteia. Tot ce-mi doresc eu mai mult e sa vad noul film al lui Porumboiu, oricare ar fi el. Dintre romani – poate imi dai dreptate, poate nu – el si cite unul dintre congeneri acced la statutul pe care il au acei cineasti din strainatate carora le astepti filmele nu in functie de subiect sau de actori sau de epoca in care se desfasoara actiunea. Eu, cel putin, il astept pe noul Porumboiu, cum il astept pe noul Almodóvar, noul Jarmush, noul Woody Allen.

Pagina realizata de Valerian SAVA