PSD şi PD-L sînt două partide
care se diferenţiază unul de celălalt doar prin declaraţii. Unul
se revendică a fi popular, altul, socialist, purtînd unul sau
mai mulţi trandafiri la butonieră. Bătălia dintre liderii lor
este doar conjuncturală, aşa, de ochii lumii. În fond, ambele
compun coaliţia de guvernare, care, în mintea românilor
cerebrali, rezonează cu FSN. Nici PSD nu pleacă de la guvernare,
nici PD-L nu-şi recunoaşte eşecul. Cîrdăşia în criză
e totală. Chiar epocală. Într-un ghid de aflare-n treabă la
români, atît de dorit de Petre Ţuţea ca demers epic,
cele două facţiuni ale aceluiaşi trunchi – să-i zicem simplu:
neocomunist – nu-şi pot lepăda năravul de îmbuibaţi ai
statului.
Recent, au fost cerute ridicarea
imunităţii parlamentare a lui Adrian Năstase, din pricina unui nou
dosar, precum şi înfiinţarea unei comisii de anchetă a
ministrului Monica Iacob-Ridzi, pentru cercetarea modului în
care a cheltuit peste 600.000 de euro pentru o serie de evenimente
care nu-şi aveau rostul. Cum era de aşteptat, nu s-a întîmplat
nimic. Nici una din tabere nu a renunţat cu una, cu două.
Instituţiile statului, inclusiv DNA sau Parchetul General, nu sînt
decît nişte cîrpe de praf în casa Ayatolahilor din
Castelul bunului plac, aşezat pe vîrful Muntelui îngăduinţei
românilor. Şi, ca de obicei, au fost călcate în
picioare.
S-a vorbit mult despre negociere. Tu
nu-l dai din mînă pe Năstase, noi nu o lăsăm pradă
procurorilor pe prietena duduii Băsescu. Şi fandacsia a fost gata.
Pentru a mai depresuriza atmosfera din jurul ministrului Tineretului
şi Sportului, ANI, o instituţie care nu reacţionează decît
la comenzi, a găsit ministrului Nicolae Nemirschi, tam-nisam, o
neconcordanţă între declaraţiile sale de avere, din iarnă
şi de acum, în valoare de 160.000 de lei. Adică, aţi ghicit,
trebuia ca şi un reprezentant PSD să ia pe cîrca lui din
şarja de acuze publice. Şi aşa o instituţie vasală a încercat
să schimbe agenda publică. Dacă nu ar fi tragic, ar putea fi de
rîs. Felul în care se joacă ţonţoroiul pe instituţiile
statului, într-un dispreţ total, ar trebui să ducă la
disperare orice cetăţean plătitor de taxe. Felul cum îşi
bat joc de banii publici, cum se lăfăie prin maşini de lux, cum nu
au nici un pic de respect faţă de cetăţean ar trebui să ducă la
disperare. Un om simplu strînge cureaua. Iacob-Ridzi, căreia
Florin Chilian i-a dedicat o sonată, chiar sub balcon, şi-a
îndestulat firmele prietene şi nu are nici un regret. Pe faţa
ei nu se citeşte resemnarea sau uitarea, ci pofta de mărire sau
tupeul. Ce să înţeleagă un şef de federaţie sportivă, al
cărei buget nu atinge astrala sumă de 600.000 de euro, cînd
trebuie să pregătească olimpicii de mîine? Mai are el chef
de performanţă? Mai pot trage sportivii la fiare cu doi cartofi şi
o ciorbă de ştevie? Ce lecţie dă ministrul Tineretului generaţiei
de mîine? Că trebuie să te încîrdăşeşti cu
fiica preşedintelui ca să poţi trece banii din seif la chimir. Pic
de jenă nu culegi din ochii hunedorencei, a cărei unică
performanţă este adunarea a 12% din voturi pentru EBA, la alegerile
din judeţul pe care-l păstoreşte.
Tot recent, într-o atmosferă de
plenară PCR, Emil Boc şi-a asumat răspunderea în faţa
Parlamentului cu privire la mult discutatele coduri civile şi
penale. Într-un dispreţ colosal faţă de orice revendicare a
societăţii civile, minţind că aşa cere Bruxelles-ul,
prim-ministrul a ridicat la rang de virtute procedura vicioasă,
ascunsă şi iresponsabilă de a trece cele mai importante legi ale
unui stat de drept pe uşa din dos. Sigur că pe Boc îl va
judeca istoria, dar ce-i pasă românului de Judecata de Apoi,
acum cînd e încărcat de forfetare, de taxe cu ghiotura
şi de impozite fără noimă. Decontul banilor de la FMI va fi
plătit de altcineva, iar Boc se va juca în grădină cu
stropitoarea. Că e iresponsabil şi incapabil să aducă României
un plan viabil de ieşire din criză nu este de vină numai el sau
partidul său, ci noi toţi, care tăcem şi îndurăm. O grevă
fiscală i-ar mai aduce la realitate. Ce ar fi ca de mîine să
nu-i mai plătim pe furăcioşi? De unde vor mai scoate chiftelele
pentru acoliţi? Pe vremea lui Tăriceanu, miniştrii cădeau ca
popicele numai la un strănut prezidenţial. Acum, Traian Băsescu
trimite ziariştii să-l întrebe pe Boc ce se va întîmpla
cu aceia bănuiţi de fraudă. De parcă cineva e aşa de prost,
încît să creadă în independenţa de bibelou a lui
Emil Boc, prim-ministrul care, atunci cînd nu cade în
gropi, imită la fix zicerile tătucului.
De mult nu a mai trecut România
printr-o guvernare atît de catastrofală şi printr-o cîrdăşie
între palate care este urlătoare la cer. Văzînd cum o
instituţie publică le fabrică vinovăţii celor de la Transparency
International România numai şi numai cu scopul de a
compromite public lupta anticorupţie, stau strîmb şi mă
întreb drept: oare nu i-ar căptuşi bine o grevă fiscală?
Sau sînt suficienţi banii de la FMI? Sînt puşi pe jaf
băieţii mai dihai ca pe vremea lui Iliescu. Dacă o junioară
într-ale guvernării ca Iacob Ridzi se joacă fără jenă cu
peste jumătate de milion de euro, vă daţi seama cum învîrte
Videanu&co. bugetul de stat? În ce ţară europeană se mai
încearcă astuparea gurii societăţii civile pentru ceva
mărunţiş nedeclarat din catastifele soţiei (şi aici mă gîndesc
la Victor Alistar), în timp ce un ministru fură cu gura plină
şi-şi clamează public dreptul la confort pe şezlongul
ministerial? Mai trebuie să vă reamintesc cum un ministru britanic
a fost obligat să aducă de acasă 1.000 de lire sterline pentru un
prejudiciu din instituţie? Mai trebuie să povestesc cazul demisiei
unui ministru scandinav pentru că s-a descoperit neplata impozitelor
pentru femeia de serviciu de la domiciliu? Nu avem spaţiu pentru a
arăta cît de mare e diferenţa între statele şi
guvernele civilizate şi elitele de pradă grupate pe corabia lui
Băsescu.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters