Greve, mişcări sindicale şi războiul lui Boc

Autor: Bedros HORASANGIAN | Categoria: Politic | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Greve, mişcări sindicale şi războiul lui Boc

Odată cu sfîrşitul verii – vacanţe, plimbăreală, gagicăreală – şi venirea toamnei – concerte, expoziţii, lansări de carte, cultură şi cultură, cum ar veni – încep să mîrîie şi cîrîie şi sindicatele. Şi jurnaliştii. Şi clasa politică intră în acţiune. Şi FMI-ul e cu ochii pe noi şi Guvernul român pe banii lor. Toată lumea intră într-un soi de luptă cu toată lumea. Şi partidele de opoziţie devin mai guralive. Şi gîndul la iarna ce urmează naşte fiori, dar generează şi probleme cu banii de încălzire. Cui să-i mai pese că un număr de babe vor crăpa de frig şi alt număr de veterani de război pierd nu mai ştiu ce drepturi? Un incomensurabil hăţiş de acte normative, taxe, impozite şi sporuri şi compensări şi, şi, şi au înnebunit şi populaţia şi administraţia. Cum să gestionezi haosul? Ce fractali, ce teoria vagului, ce numere mari, primează idioţeniile, nu matematica.

Poporul nu contează, nimeni nu se interesează dacă o duce bine sau prost. E, nu e treaba lui, el trebuie să asculte şi să-şi respecte şefimea. Noi vă vom duce în Ţara Promisă. Canaanul de mîine vă va umple burdihanele goale de azi. Noi vă vom scoate din criză, numai noi vă vom putea aduce un dram de linişte şi pace dacă cu mic, cu mare acceptaţi măsurile noastre de austeritate. Păi cum? Se fac ameninţări la adresa liderilor sindicali? Ce dacă? Se bagă în sperieţi clasa muncitoare din sectorul privat nu care cumva să mişte în front şi să se alieze cu bugetărimea? Ce dacă? Unitatea sindicală ar fi un mare pericol pentru actuala putere. Şi nici opoziţia nu e unitară. Solidaritate la români? Ţi-ai găsit, mereu îşi vîră coada cîte un drăcuşor al zîzaniei. Păi cum? Şi nici studenţii nu sînt chiar cei mai fericiţi dintre pămînteni, de bugetari, pensionari şi handicapaţi ce să mai vorbim, supărare mare.

Guvernul condus de – am mai spus-o – un Emil Boc iresponsabil şi incapabil de orice încearcă să convingă populaţia nemulţumită de valoarea şi importanţa unică a măsurilor luate. Nu contează dacă sînt bune sau proaste, important ar fi să fim solidari cu măsurile de austeritate sugerate de preşedintele Traian Băsescu şi puse în practică de băiatul lui de mingi, Emil Boc. Ce măsuri de stînga sau de dreapta, ce anticomunism sau liberschimbism? Să conştientizăm situaţia gravă în care ne aflăm, staţi cuminţi în băncile voastre şi restul e treaba noastră. O mizerie şi acest veşnic apel la solidaritate. Cine cu cine? Ăia cu pensii mici să se îmbrăţişeze cu cei cu salarii şi venituri mari? Bogaţii cu săracii, cei sănătoşi cu cei bolnavi? Nu ştim bine.

Nu contează valoarea punctului de pensie, nu contează reducerea drastică a puterii de cumpărare, nu contează faptul că toată lumea e nemulţumită de faptul că biletele de călătorie CFR, RATB şi METROREX s-au scumpit. Medicamentele, că sînt sau nu prin spitale, se vor compensa, dar nu se ştie cum, iar serviciile medicale vor intra în regim de co-plată. Altă minune de cuvînt ce intră în vocabularul nostru! Nu există nostru, există ei şi noi. Actuala putere, în cap cu Traian Băsescu şi Emil Boc, s-a luat la harţă cu poporul român. Chiar mai crede cineva în actuala coaliţie de guvernare şi în bunele ei intenţii? Singura problemă a lui Boc e să se împrumute, nu să facă economia funcţională. Aici e buba cea mare. Nu există un set de măsuri concrete pentre relansarea economiei. Încrederea în Guvern a scăzut la 9%. Ei şi, Emil Boc, în loc să plece acasă să-şi culeagă via, pleacă la New York să-l vadă consătenii din Răchiţele ce minune de om au dăruit neamului românesc. Ca paranteză, ne întrebăm şi noi, nu era mai nimerit ca Traian Băsescu să-l fi trimis la Adunarea Generală a ONU pe propriul ministru de Externe, oricum Theodor Baconschi ar fi reprezentat România la alt nivel decît nefericitul dascăl din Ardeal.

Revenind la mizeriile noastre, constatăm că scumpirea face parte din viaţa noastră cea de toate zilele. Trecem peste porcăria la care sînt supuse fel de fel de persoane cu dizabilităţi sau handicap prin vînturarea pe la fel de fel de comisii şi prin verificarea statutului lor de fiinţe nefericite. O ruşine! Ce mai contează dacă mii de bătrîni sînt umiliţi, în fel şi chip, doar pentru faptul că sînt bătrâni! Şi nu mor suficient de repede ca să se echilibreze bugetul pensiilor care creează atîta suferinţă doamnelor Roberta Anastase şi Elena Udrea. Ce mai contează că domenii precum Sănătatea sau Învăţămîntul sînt la pămînt, iar afacerile şi investiţiile sînt în aer. Sigur că ne putem fuduli cu faptul că Rolls Royce a deschis primul service din Europa de Est la Bucureşti. Sigur că putem fi fericiţi fiindcă rromii au acum sprijinul întregii Europe vizavi de ieşirile dure ale preşedintelui Franţei. Sigur că ne putem mîndri că vom avea avioane de vînătoare F16 care au luptat şi în Vietnam, şi în Kuweit, şi în Irak, în dotarea Forţelor Aeriene Romåne.

Wow, nu contează că oferta suedeză era mult mai atractivă. Dar ce contează banii luaţi cu lopata de firma Bechtel, dacă relaţiile cu Washingtonul rămîn excelente. Obrazul subţire cu cheltuială se ţine. Una peste alta, înţelegem că nu banii sînt prioritatea, ci războiul pe care-l duc Emil Boc şi marionetele lui cu propriul popor. Cui nu-i convine poate să se care. Traian Băsescu dixit.

Recomanda articolul prin: