Existenţa unor comisii prezidenţiale care să elaboreze fel de fel de
fantasmagorice strategii (comisia din care făcea parte actualul ministru al
Educaţiei, Cercetării, Sportului şi Tineretului, funambulescul Daniel Funeriu,
se numeşte Comisia Prezidenţială pentru Analiza şi Elaborarea Politicilor din
Domeniul Educaţiei şi Cercetării) nu face decît să încurce treburile şi să
redistribuie competenţele şi responsabilităţile. Să nu uităm să precizăm,
pentru lumea intelectuală din România – că tot am pomenit de acest personaj
caraghios! –, domeniul de expertiză al lui Daniel Funeriu: chimia organică de
sinteză, chimia supramoleculară şi ingineria structurilor peptidice. Omul a
adunat nişte bani (130.000 de euro, 25.000 de dolari şi un milion de yeni
japonezi, başca dividendele în valoare de 80.000 de euro, ai soţiei, din nu se
ştie ce afaceri), şi acum ne vinde nouă castraveţii educaţiei şi ai cercetării.
În timp ce doamna ipochimenului, ca profă de balet, adună doar 1.000 de euro,
ceea ce, să recunoaştem, e cam puţin. Etc. Cu chimirul plin, ni se livrează
discursuri sforăitoare despre economii, viaţă cumpătată şi modestie. Să fie la
dînşii acolo, la Strasbourg. (A se scuti, cum ar veni!) Nu ştim cum de chimia
livrează vieţii politice româneşti astfel de exemplare greu de găsit în alte
domenii tehnice sau ştiinţifice. Revenind, gestionarea clientelară a treburilor
publice şi distribuirea strict interesată a banilor publici de către guvernele ce
s-au tot perindat pe la Palatul Victoria putem aprecia că au condus la situaţia
actuală de fapt. Fondul şi gravitatea recentei situaţii sînt direct legate de
codoşlîcurile autohtone şi de corupţia generalizată. Efectele lor au depăşit cu
mult impactul crizei mondiale abătute şi asupra României. Nu se ştie bine cînd
a venit şi nici cum am combătut-o.
O sumă enormă de decizii eronate s-a
conjugat cu campaniile electorale din ultimii ani. Aşa că nu e de mirare unde
sîntem, fără să ştim bine ce e de făcut. Grevele anunţate şi mişcările
sindicale de protest nu vor mişca foarte tare trăinicia deciziei luate la
Cotroceni. Este limpede că nu experţii în macroeconomie şi finanţe au fost
consultaţi, ci o sumă de factori politici, care au decis cum e mai bine pentru
clasa politică aflată la guvernare. Tot ce s-a făcut şi se face azi şi acum
este doar în beneficiul unui partid de strînsură, ce a reuşit să aburească
gloata electorală printr-un larg evantai de procedee. Iar acum sîntem chemaţi
la solidaritate, „uniţi la greu, în cuget şi simţire“, ca să acceptăm
inacceptabilul. Este greu de crezut că cineva din România poate admite tăierea
pensiilor – şi aşa mici, faţă de alte state europene – sau a diferitelor forme
de ajutor. De la handicapaţi şi veterani de război pînă la mame şi foşti
deţinuţi politici. O uriaşă vînzoleală a fost creată – o tactică romană a lui
TB de a-i învrăjbi mereu pe unii cu alţii, de tipul divide et impera – în
societatea românească. Nu ştim cum vom ieşi din ea şi ce efecte va produce în
viitorul imediat. Trăind doar într-un prezent extrem de agresiv, este greu de
evaluat viitorul. Care nu se vede în nici un fel. Gologanii şi ambiţiile noii
ciocoimi pedeliste nu ajută cu nimic societatea românească să meargă înainte.
Dacă există un înainte. Sau deja ştim bine că doar trecutul este pe la noi
„măreţ“? (Aflăm cu stupoare cum o jună madamă de la Ministerul Apărării este,
pe mulţi parai, secretar de Stat pentru Cultul Eroilor Neamului. Să ne
trăiască!) Mii de asemenea situaţii absurde, corelate între ele, fac să
desluşim un tablou vesel. Şi colorat. Căci, contrar aparenţelor de revoltă şi
indignare, lumea românească e veselă şi pusă pe ghiduşii. „Pinguinul“ dansat de
protestatarii din Piaţa Victoriei şi show-ul produs de o nouă stea a culturii
româneşti, precum cel numit „Cerebel“, ne-au lăsat un gust plăcut. Şi ne-au dat
un sentiment tonic. „Nu moare calul cînd vrea cînele“, zicea ţăranul român, cu
obidă, la cîrciuma satului, mai cerînd un ţoi cu ţuică. Mama ei de viaţă, dacă
tot e urîtă, măcar să ne bucurăm de ea! Păi nu?
- Articole in legatura
- Austeritate. La ce bun?
- Gîndurile unui prost

