Grupul pentru Reforma Universitara (GRU) este mai degraba un fel de forum de discutii, de opinii. Nu e un ONG, nu are personalitate juridica. S-a constituit in interiorul Universitatii de Vest din Timisoara, din profesori care functioneaza aici. Ceea ce ii leaga pe membrii grupului este, inainte de toate, convingerea ca sistemul universitar trebuie reformat. ii mai leaga, insa, curajul de a sustine deschis, public, ideea de reforma. Apoi, ii leaga credinta ca sistemul mai dispune de resurse prin care sa poata fi reformat.
Un proces in justitie genereaza un grup de reflectie critica
Doua au fost imprejurarile care au dus la infiintarea grupului. Prima este legata de diletantismul si reaua-credinta a citorva persoane aflate in posturi de decizie. Nimic nou sub soare: astfel de personaje se afla prin mai toate universitatile. Cei de la Universitatea de Vest, insa, au dorit sa se distinga prin originalitate.
Rectorul Universitatii de Vest a luat, in toamna anului 2005, o decizie abuziva intr-un mod cu totul si cu totul original: a redus definitia cercetarii stiintifice la conceptul de „grant CNCSIS“. Altfel spus, rectorul (prof. dr. Ioan Mihai, un personaj destul de mediatizat in ultima vreme, tot pentru cercetare, insa nu stiintifica, ci pentru cercetarea sa de catre Parchet in diferite cauze penale) a decretat ca cine nu detine un „grant CNCSIS“, adica un proiect finantat de departamentul de resort din Ministerul Educatiei si Cercetarii, nu face cercetare stiintifica. Iar cine nu face cercetare stiintifica (adica nu are acel grant CNCSIS) – isi continua el rectorialul rationament – trebuie sa faca inca patru ore didactice in plus fata de norma.
Desigur, fara a fi platiti pentru acele norme. Nu contau proiectele de cercetare internationale, unele prestigioase, la care multi colegi participau, nu contau nici proiectele individuale de cercetare, la care alti colegi lucrau cu pasiune. Astfel, majoritatea profesorilor s-au trezit, prin vointa rectorului, dar cu vinovata complicitate a decanilor si sefilor de catedre, cu obligatia de a face patru ore in plus, neplatite. Citiva profesori de la Facultatile de Litere si de Stiinte Politice au atacat in Contencios Administrativ acea decizie. Citiva dintre ei s-au regasit ca membri ai Grupului pentru Reforma Universitara, alaturi de altii, care nu s-au implicat in proces: conf. dr. Gheorghe Clitan, conf. dr. Vasile Docea, prof. dr. Iancu Lucica, conf. dr. Viorel Marineasa, lect. dr. C. Mesaros, conf. dr. A. Petrescu, prof. dr. Marcel Tolcea, conf. dr. Daniel Vighi, conf. dr. Smaranda Vultur. Scopul procesului era mai putin unul juridic sau economic (recuperarea platii pentru orele suplimentare), cit mai ales unul de pedagogie sociala: voiam sa le aratam colegilor ca se poate lupta contra unei conduceri abuzive si discretionare, iar conducerii sa-i demonstram ca nu poate face chiar orice. in acest moment, procesul este inca in desfasurare, la instantele de apel, dupa ce trei procese au fost cistigate de profesori. in acest rastimp, nu au incetat presiunile si incercarile de intimidare intreprinse de membri ai conducerii universitatii sau de acoliti ai acestora impotriva noastra.
Generalul care a strins rindurile GRU
A doua imprejurare a constat in aducerea la Universitatea de Vest, in calitate de profesor, a generalului in rezerva Paul Vasile. Despre ispravile lui in vremea evenimentelor din Timisoara din decembrie 1989 si despre acuzatiile care i se aduc in privinta reprimarii revolutionarilor s-a scris enorm de mult in presa, dar si prin birourile Parchetelor. Puteti citi si alaturi, in articolele colegilor. La aducerea sa au contribuit din plin acelasi rector Ioan Mihai, de data aceasta impreuna cu prof. dr. Grigore Silasi, fost director al unei Scoli (postuniversitare) de inalte Studii Europene si Comparate. in prezent, generalul a fost preluat si reciclat la Facultatea de Stiinte Politice, Filozofie si Stiinte ale Comunicarii, prin contributia directa a decanului, prof. dr. Ioan Biris. impotriva acestor acte, savirsite prin complicitatea persoanelor amintite, au protestat mai multe organizatii ale revolutionarilor. Protestului i s-au asociat si membri ai GRU. Factorii de decizie din interiorul Universitatii de Vest nu au luat in seama protestele.
Morala acestei povesti, insa, este una trista. Ea consta in calitatea corpului profesoral universitar. Ceea ce au vrut sa semnaleze membrii GRU prin protestele lor era faptul ca universitatile din Romania se transforma mult prea usor in adapost pentru generali in rezerva sau pentru fosti agenti ai aparatului represiv din vremea regimului comunist. Ele sint parazitate, de fapt, de insi care si-au descoperit vocatia academica abia dupa iesirea la pensie sau dupa ce regimul comunist, pe care l-au slujit vinovat, s-a prabusit.
Buletinul GRU
De la infiintare, scopurile GRU au ramas neschimbate: respectarea legii si a Cartei Universitatii; sfirsitul domniei bunului plac si incetarea abuzurilor; incetarea umilirii colegilor de catre tot felul de sefi; revenirea in prim-plan a profesorilor de renume national si european si a tinerelor cadre didactice ale caror competente sint tinute deoparte; alocarea fondurilor pe catedre; transparenta; schimbare de generatie la nivelul functiilor de conducere si reprezentare. Majoritatea membrilor au ramas in grup, altii s-au indepartat, multi, insa, s-au apropiat. Pentru a-si face cunoscute ideile, GRU a inceput, din decembrie 2006, sa publice un Buletin informativ. Acesta se distribuie gratuit, in citeva sute de exemplare, ca supliment bisaptaminal al ziarului Timisoara, dar si in format electronic.
Memorii, proteste...
GRU a semnalat, in timp, multe disfunctionalitati ale sistemului universitar si a formulat solutii. A evidentiat coruptia si clientelismul, a atras atentia asupra pericolului degradarii continue a invatamintului prin mentinerea acestuia sub controlul unor retele de interese extrauniversitare.
in noiembrie 2006, GRU a adresat Senatului Universitatii de Vest un memoriu, in care ii cerea acestuia sa condamne regimul comunist si, pe cale de consecinta, sa declare ca lipsite de valabilitate stiintifica lucrarile pretins academice, care elogiau acel regim. ii cerea, de asemenea, sa condamne activitatile de politie politica intreprinse in vremea regimului comunist asupra membrilor corpului academic sau de catre unii membri ai acestuia. Memoriul a ramas, pina in prezent, fara raspuns! Tot membrii GRU au initiat un amplu si documentat memoriu, adresat Senatului UVT si Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului, prin care solicitau revocarea, respectiv suspendarea rectorului Ioan Mihai, pentru acuzatii grave de abuz, nepotism etc. Memoriul a fost depus la Minister cu nr. 16646/25. 05.2007, insa acesta nu a formulat nici un raspuns. Senatul UVT cu atit mai putin.
Persecutii, hartuire, intimidare
in loc sa raspunda initiativelor si propunerilor inaintate de GRU, conducerea Universitatii de Vest – sau macar o parte din membrii ei – au declansat actiuni violente de intimidare a apartinatorilor GRU. Catedra de Jurnalistica, unde functiona o specializare acreditata, condusa de profesorul Marcel Tolcea, membru GRU, a fost desfiintata de rectorul Ioan Mihai, in complicitate cu decanul Ioan Biris, printr-un gest acuzat drept abuziv. Conferentiarul Daniel Vighi, cunoscut si foarte apreciat scriitor, dar si un admirat profesor, la ale carui cursuri se inghesuie studenti de la mai multe facultati, este la rindul sau hartuit administrativ de catre rectorat, care il urmareste pas cu pas si ii reproseaza greseli imaginare. Profesorul Iancu Lucica, un logician premiat recent de Academia Romana, a trebuit sa renunte la sefia Catedrei de Filozofie, din cauza presiunilor exercitate asupra sa de decanul Ioan Biris. La rindul meu, sint hartuit de rectorul Ioan Mihai si de decanul Ioan Biris, care ma tirasc prin fata Comisiei de Etica a Universitatii sau prin fata Consiliului profesoral al facultatii, pentru culpa de a-mi fi exprimat liber opinia, de a fi criticat defectele conducerii Universitatii.
Pina la urma, toate aceste persecutii s-ar putea sa nu conteze. Ele sint urmarea actiunilor noastre intreprinse in interesul reformei invatamintului universitar, in interesul studentilor nostri si al colegilor. Scopul nostru nu este unul personal. De aceea, e mai putin important sa vorbim despre noi insine. Ceea ce conteaza cu adevarat este reformarea sistemului, prin inlaturarea coruptiei, amatorismului managerial, imposturii. in acest scop va cer: salvati Universitatea de Vest!
P.S. La o zi dupa redactarea acestui text si trimiterea lui catre Observatorul cultural, in 23 iulie 2007, presedinta Comisiei de Etica a Universitatii de Vest, lect. dr. Aurelia Maris, si-a dat demisia. Ma hartuia administrativ de ceva vreme, utilizind in acest scop chiar comisia pe care o conducea si ascultind de vointa sefului ei direct, decanul Ioan Biris de la Facultatea de Stiinte Politice, care a si promovat-o prodecana. Cei doi credeau ca nu va observa nimeni cumulul ilegal de functii, pe care doamna cu pricina, flaminda de functii, il folosea pentru a-si sicana colegii. Am dezvaluit ilegalitatea, iar doamna Maris a trebuit sa renunte la pozitia ei din Comisia de Etica.

