OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Pun titlul de mai sus, cu ghilimelele, paranteza şi semnul de întrebare cuvenite, punîndu-mă implicit la adăpost de orice acuză de insultă, injurie etc. Primul cuvînt e citat din aserţiunile a doi eminenţi colegi tineri, lideri incontestabili ai celor două generaţii mai noi ale criticii de film, care au folosit ei înşişi termenul cu funcţie literar-figurativă. În speţă, nici vorbă că Eugen Şerbănescu în persoană ar fi un gunoi (fără ghilimele): conexiunea din titlu vrea să spună doar că directorul general în funcţie la Centrul Naţional al Cinematografiei produce, promovează, patronează instituţional şi dă deci un nume generic „gunoiului“ subcultural din branşă.

 

 

 Într-un articol din revista Idei în dialog (nr. 2/29 din februarie 2007), Alex. Leo Şerban cita în primul alineat faptele, „matrapazlîcurile“ comise încă din primele luni de mandat de către „«proaspătul» preşedinte al CNC“ la constituirea comisiei de selecţie şi la fixarea „Palmaresului“ concursului de proiecte finalizat/fraudat („legal“) în decembrie 2006, ca şi la numirile în Comisia de rating de la CNC. Ca totdeauna, A.L.Ş uza de licenţe beletristice, aproxima în flou unele titulaturi (îi spunea directorului general „preşedinte“) şi la fel proceda cu datările. Scria că E. Ş. „are un scenariu pe care îl va regiza Marius Th. Barna“. Dar finanţarea proiectului catastrofic intitulat Dincolo de America era un „matrapazlîc“ mai vechi, comis prin complicitate de culise în 2004, încît cele vreo trei finanţări noi obţinute în 2006, prin trafic de influenţă şi nu numai, de către complicele M. Th. B. erau o recidivă în cascadă. În aceeaşi linie, într-o paranteză a articolului, A.L.Ş. unifica într-un singur personaj feminin „o informaţie, mai curînd comică, din culisele CNC: şefă peste Comisia de rating a filmelor a fost numită o jună figurantă de la Naţional, care-şi face o teză de licenţă despre... Eugen Şerbănescu!“.

 

(Or – recurg şi eu la paranteză –, autorul romanului După-amiază cu o nimfomană numise de fapt în comisie două persoane distincte: ca şefă, pe juna Andreea Tănase, şi ca membru, pe „figuranta de la Naţional“, Maria Dumitrescu. Dintre acestea, nu ştiu care va fi scris teza de licenţă, dar ştiu, din coabitarea timp de doi ani în aceeaşi comisie, că sînt în egală măsură incompatibile intelectual cu funcţiile respective).

Abia în ultimul alineat al textului, Alex. Leo Şerban avansa cuvîntul din titlul de mai sus, în legătură cu paradoxul premiilor internaţionale obţinute de tinerii cineaşti cărora li se pun „atîtea beţe-n roate“ de către cei care „legitimează în continuare mastodonţi cinematografici jalnic-hilari“: „un strat subţire de covor roşu – culoarea Cannes-ului – sub care se ascund tone de gunoi cinematografic...“ (s.m.). În schimb, cînd pelicula (unii confraţi au insistat că nu se poate folosi cuvîntul „film“) Dincolo de America, ascunsă publicului şi criticii timp de mai mulţi ani (ca mai toate subprodusele rezultate din „matrapazlîcuri“), cînd a fost, în fine, proiectată pe ecrane în toamna acestui an, Andrei Gorzo a folosit din capul locului, ca titlu al cronici sale din Dilema veche, un singur cuvînt, scurt şi cuprinzător: Gunoi.

 

 

Substantivul a fost reluat în alte texte (pentru variaţie, unii colegi au recurs la locuţiuni precum „cel mai prost film românesc din toate timpurile“), ca şi la TVR Cultural, unde s-a trecut manifest de la comentarea „gunoiului“ la solicitarea demisiei/demiterii falsului scenarist, instituit director general – nota bene – printr-un concurs trucat din toamna lui 2006. E ceea ce au semnalat prompt şi au cerut imperios 15 critici de film încă din ianuarie 2007, într-o „Scrisoare deschisă“ adresată ministrului de resort, cu suportul on-line spontan al nu mai puţin de 1.134 cinefili, cum nota Alex. Leo Şerban în articolul sus-citat.

 

Sigur, nu era de aştepat ca ministrul cel mai opac la cerinţele reformei să-l destituie pe cel mai incompetent şi mai pătat manager al cinematografiei, cei doi părînd fiecare a fi imaginea celuilalt în oglindă. Întrebarea e însă ce-l face pe împricinat să se comporte ca şi cum ar fi inamovibil în post în decembrie 2008, ca şi în ianuarie 2007 (dosarul isprăvilor din răstimp e monumental)?! E uluitor cum faptele de ultimă oră le imită pînă la detalii pe cele din urmă cu doi ani. Dacă Alex. Leo Şerban indica, printre abuzurile de tip mafiot ale literatului, numirea în comisia de selecţie la concursul din 2006 a unui Marin Vladimir (care „nu a fost mandatat de Asociaţia Distribuitorilor“ etc.), iată că acelaşi nume e translat acum în Comisia de rating recent recoafată (cu prorogarea celor două persoane, unite de A.L.Ş. într-un singur personaj). Asta, concomitent cu numirea altor asociaţi în comisia de selecţie pentru concursul de proiecte în curs, cum e beneficiarul din vara trecută al unei a doua finanţări pe bandă rulantă din bani publici, după cea nedecontată din 2006, ascunsă publicului, cum va fi sigur şi „mastodontul jalnic-hilar“ intitulat Manole de Alexa Visarion, al cărui scenariu s-a întîmplat să-l citesc. Ş.a.m.d.