Guvernul Boc aruncă patrimoniul în paragină

Autor: Iulia POPOVICI | Categoria: Actualitate | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Guvernul Boc aruncă patrimoniul în paragină

Pur şi simplu, au uitat. Autorii Ordonanţei de Urgenţă nr. 77 din 24 iunie 2009, privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, au uitat – căci singurele alte explicaţii ar fi o crasă incompetenţă ori dezinteresul total – că 6% din profiturile agenţilor economici cu acest profil de activitate erau direcţionate către susţinerea culturii celei atît de subfinanţate de stat.

Mai exact, 4% alimentau Fondul Cinematografic, din care se finanţează parţial filmele cu care se laudă naţiunea la Cannes etc., iar 2% – bugetul Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice (ONMI). Mai exact, aceste două procente din suma achitată de participanţi la jocurile de noroc reprezintă 97% din fondurile timbrului monumentelor istorice (în timp ce biletele de intrare la muzee, taxele foto şi de filmare constituie 1,95%), 55% însemnînd contribuţia din jocuri de loterie. Din iulie 2006, de cînd s-a introdus cota din jocuri de noroc, timbrul monumentelor a crescut exponenţial: de la 24.616 lei în iulie 2006 la 217.768 în august acelaşi an şi 2.468.727 lei în mai 2009. Asta, în ciuda faptului că nici Loteria Naţională, nici ceilalţi agenţi economici ce desfăşoară jocuri de noroc nu se achită la zi sau total de plăţile datorate, iar ONMI nu are (şi nu poate avea, din lipsă de bani) un corp de control care să aplice amenzi.

În 2007, din timbru au fost alocate 2.673.193 lei pentru consolidarea-restaurarea unui număr de 11 obiective, dintre care cinci în situaţie de colaps, necesitînd intervenţii de urgenţă, şi unui număr de trei monumente aflate în Programul Naţional de Restaurare (PNR) – printre acestea, Teatrul Naţional Caracal. Inaugurat cu fast în decembrie 2008, Teatrul Naţional Caracal (construit în 1896-1901, după planurile unui arhitect austriac) s-a aflat în reabilitare timp de 22 de ani, restaurarea lui efectivă începînd în 2007, prin finanţare în cadrul PNR, din timbrul monumentelor şi în colaborare cu Inspectoratul de Stat în Construcţii. Costurile totale au fost de 10 milioane de lei.

Originile castrării recent aplicate timbrului monumentelor istorice şi Fondului Cinematografic pare a fi Memorandumul cu tema „Reducerea numărului de taxe şi tarife, începînd cu cele ale căror costuri de administrare sînt superioare încasărilor efective“, aprobat în şedinţa Guvernului României pe 11 martie 2009. Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice, care pe vremea aceea nu era încă vizat de comasarea cu Institutul Naţional al Monumentelor Istorice (fapt petrecut în luna august, dar încă nepus practic în aplicare), a răspuns iniţiativei Ministerului Finanţelor argumentînd, întîi de toate, că e vorba de fonduri publice instituite în scopul exclusiv al protejării monumentelor istorice, şi nu de venituri proprii ale ONMI. Costurile de administrare a timbrului provin din alte venituri proprii ale instituţiei, iar banii din taxă s-au dus, în totalitate, pentru salvarea monumentelor în pericol, eliminarea taxei putînd duce şi la neonorarea angajamentelor internaţionale privind protejarea patrimoniului cultural comun al umanităţii.

De fapt, în iulie 2007, ONMI a demarat un „Proiect cultural pilot pentru restaurarea-consolidarea unor monumente istorice finanţat din fondul obţinut prin aplicarea timbrului monumentelor istorice“. În 2009, prin acest proiect s-au început lucrări de consolidare şi restaurare la chiliile de la Mănăstirea Agapia, la biserica şi clopotniţa de la Mănăstirea Neamţ, la Mănăstirea Dragomirna de la Suceava, la Palatul baroc Muzeul de Artă din Timişoara, la Sinagoga Mare şi la biserica Mănăstirii Trei Ierarhi din Iaşi, la Cazinoul din Sinaia, Castelul Corvinilor de la Hunedoara etc.

Din aceleaşi fonduri, ONMI putea acorda credite pentru persoane fizice şi juridice de drept privat, care au în proprietate imobile monument istoric, fără dobîndă sau cu dobîndă redusă. Aşa a fost restaurată o casă din comuna Prejmer, judeţul Braşov, cu un corp de clădire construit în 1777 şi altul, la începutul secolului XX, pentru care proprietara a primit un împrumut de 34.000 de lei, pe cinci ani, cu dobîndă de 2% pe an. În condiţiile actualului buget cultural, nu există nici o modalitate de a suplini pierderea a 4,6 milioane de euro pe an investiţie în patrimoniu (suma strînsă de ONMI în trei ani e de 14 milioane de euro).

Conform agenţiei NewsIn, ministrul Culturii Theodor Paleologu însuşi a declarat, luni, cu ocazia prezentării Raportului Comisiei prezidenţiale pentru patrimoniu, că procentul de 0,2% din PIB alocat Culturii este „ridicol pur şi simplu“, cu o discrepanţă „strigătoare la cer“ între finanţare şi importanţa domeniului, comentînd în privinţa Ordonanţei 77: „Am avut şi un gol pe care l-am primit cu toţii, eliminarea finanţării din jocurile de noroc, sper că Ministerul Finanţelor va compensa de la bugetul de stat pentru Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice. Dacă nu, va trebui să vedem ce este de făcut cu colegii parlamentari, pentru că este o sursă importantă de finanţare, pe care nu trebuie să o pierdem, sau trebuie să obţinem o justă compensare“.

La alţii se poate

O parte consistentă (variabilă) din încasările Loteriei Naţionale britanice merg către Fondul de Distribuţie al Loteriei, 16,66% din sumele deţinute de acesta fiind destinate patrimoniului, prin Fondul de Patrimoniu al Loteriei (Heritage Lottery Fund - HLF). În Listed Buildings, Conservation Areas and Monuments de Charles Mynors, ediţia a IV-a, autorul explică întreaga metodologie de finanţare pentru proiecte de patrimoniu, dînd următoarele date: de la instituirea sa, în 1993, şi pînă în 2005, HLF a acordat 3,3 miliarde de lire sterline unui număr de 16.700 de proiecte din întreaga Mare Britanie. Adică 1.500 de proiecte de patrimoniu pe an, cu 200.000 de lire acordate, în medie, fiecăruia dintre acestea.

În prezent, România e printre puţinele state democratice în care taxele prelevate pe jocurile de noroc nu sînt exploatate explicit în folosul public – conform OUG 77/2009, ele merg direct la bugetul de stat, fără destinaţie precisă; dacă în 2008, ONMI a primit doar din taxa pe jocuri de loterie circa 11 milioane de lei, iar Fondul Cinematografic, pe cale de consecinţă, 22 de milioane de lei, jumătate din veniturile extrabugetare ale Fondului (44 de milioane de lei în 2008), acum taxa unică pentru licenţierea unor astfel de activităţi e de 500.000 de lei pe an, iar cea pentru exploatare, de 800.000 de lei anual. La Française des jeux, loteria franceză, varsă 24% din încasări la bugetul naţional, 2,5% la fondul asigurărilor sociale şi 2% către Centrul Naţional pentru Dezvoltarea Sportului. În Suedia, întregul profit al Svenska Spel e cedat statului, mergînd către Confederaţia Suedeză a Sporturilor, Comitetul Naţional Suedez pentru Tineret şi către Trezorerie. Loteriile statelor americane (unde nu există o Loterie Naţională la nivel federal) finanţează în mare parte sistemul public de învăţămînt.

Cele şase procente din veniturile Loteriei Române, ale cazinourilor etc. nu se mai duc acum nicăieri – rămîn în buzunarele patronilor ori alimentează salariile celor de la Loterie, iar taxele, minuscule în comparaţie cu sumele cedate pînă acum fondurilor culturale, intră în coşul comun al visteriei statului. Asta, deşi patrimoniul naţional a fost declarat domeniu prioritar pentru Ministerul Culturii, asumat ca atare în programul de guvernare, iar preşedintele Traian Băsescu a înfiinţat, în aprilie 2008, o Comisie prezidenţială pentru patrimoniul construit, siturile istorice şi naturale din România, coprezidată de şeful Catedrei de restaurare patrimoniu din cadrul Universităţii de Arte din Bucureşti, Dan Mohanu, şi de preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România, Şerban Sturdza. Această comisie a prezentat lunea trecută, la Palatul Cotroceni, un Raport care oferă o serie de soluţii la starea actuală „de criză“ a patrimoniului din România, fiind luată pe nepregătite de proaspetele modificări legislative.

Ordonanţa de Urgenţă nr. 77 trebuie aprobată de Parlament, care-i poate aduce modificări şi poate, aşadar, remedia această pierdere, fără ca bugetul de stat să se încarce cu plăţi suplimentare, în măsura în care „aliaţii“ parlamentari ai Ministerului Culturii vor face presiuni în acest sens. Ar fi unica soluţie, în ceasul al 12-lea.

C O M U N I C A T

Întrunit în şedinţă ordinară, Biroul Executiv al Comitetului Naţional Român (ICOM) a analizat situaţia Institutului de Memorie Culturală (cIMeC), membru instituţional al Consiliului Internaţional al Muzeelor, ameninţat cu desfiinţarea, prin „absorbţia“ sa în cadrul Centrului de Pregătire Profesională în Cultură – instituţie aflată, de asemenea, în subordinea Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional.

Biroul Executiv al Comitetului Naţional Român (ICOM) consideră că această măsură, propusă prin proiectul de Lege privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, constituie o eroare gravă, care va afecta întregul sistem instituţional naţional de protejare a patrimoniului cultural.

Astfel, chiar dacă atribuţiile şi personalul angajat ale Institutului urmează a fi preluate de Centrul de Pregătire Profesională în Cultură, acesta nu va putea funcţiona cu aceeaşi eficienţă într-un domeniu care are, totuşi, specificităţile sale, legate, mai ales, de administrarea bazelor de date ale patrimoniului cultural. Acestea sînt stabilite prin legi speciale (inclusiv legi organice), care reglementează domeniul protejării patrimoniului cultural naţional. Totodată, Institutului de Memorie Culturală i-au fost atribuite, prin decizii administrative bine fundamentate, responsabilităţi în programe de mare importanţă, cel mai cunoscut fiind cel prin care Institutul este interfaţa României cu Biblioteca Digitală Europeană Europeana.eu. Institutul reprezintă, de altfel, România în numeroase organizaţii şi programe internaţionale, continuînd o activitate începută încă înainte de căderea regimului comunist.

Trebuie precizat, totodată, că prin această unificare nu se face nici un fel de economie la buget, ambele instituţii fiind finanţate, exclusiv, din venituri extrabugetare.

Faţă de cele de mai sus, Biroul Executiv al Comitetului Naţional Român ICOM solicită Guvernului şi Parlamentului să reanalizeze măsura desfiinţării Institutului de Memorie Culturală (cIMeC), sprijinind, în acest fel, efortul naţional de protejare a patrimoniului cultural.

Preşedintele Comitetului Naţional Român (ICOM)

Dr. Virgil Ştefan NIŢULESCU

vsnitulescu@yahoo.co.uk

Recomanda articolul prin: