Din ’89 încoace, obsesia naţională a fost să prindem occidentul din urmă. Să fim şi noi ca ei. Să ne integrăm şi să fim şi noi o ţară cum se cuvine. Unii sperau că ne vom apropia şi că ne va fi mai uşor să-i prindem din urmă pe occidentali dacă pe ei îi afectează criza financiară mai mult decît pe noi, care nici măcar nu avem o bursă de valori încît să conteze prea mult, riscul nostru fiind mai mic. Şi chiar dacă această abordare de tipul „capra vecinului“ ar fi fost potrivită tot nu am fi redus obsedanta diferenţă. Pentru că noi nu am investit nimic. În afara celor cîtorva malluri ce au fost construite pornind de la iniţiative private, cu ce proiecte măreţe de infrastructură ne putem noi lăuda de la Ceauşescu şi pînă azi? Dacă, Doamne fereşte, criza ne va „nivela“ pe toţi, tot cel mai jos o să fim. Ţările din Vest (şi cele de tipul Ţării Soarelui Răsare) au măcar infrastructură. Au drumuri şi porturi prin care să-şi transporte eficient mărfurile, au clădiri în care să-şi ţină spitalele şi şcolile, au oraşele sistematizate şi hoteluri în care să-şi cazeze turiştii. Noi ce avem? Cu ce vom fi rămas după această creştere economică în afară de îndulcirea, pentru puţin timp, a unor categorii de populaţie dependente de stat?
În condiţiile crizei financiare, băncile vor da mai greu bani pentru cofinanţarea proiectelor structurale şi este clar că previziunile pentru absorbţia fondurilor, şi aşa destul de sumbre, vor sta şi mai prost. În acest timp, continuăm să contribuim la bugetul Uniunii fără ca noi să ne alegem cu mare lucru.
Iar dacă Europa o va duce prost, noi o vom duce şi mai prost. Europenii vor fi mai atenţi cu banii lor şi vor debloca tot mai greu fonduri de la Bruxelles. Se vor lega de faptul că noi nu sîntem în stare să-i cheltuim şi că e păcat să stea acolo nefolosiţi şi le vor trebui lor. Pe drept cuvînt!
Vom continua să ne înghesuim pe şoselele noastre, să începem şcoala în clădiri fără autorizaţii de funcţionare, să ne fie frică să intrăm în spitale ca să nu ne îmbolnăvim de la igrasie şi să ne facem concediile în hotelurile construite de Ceauşescu. Dar măcar ştim că am avut şi noi un an bun, în care am fost la cumpărături...pol

