2005 şi 2006 au fost ani aniversari Hannah Arendt: în 2005
s-au împlinit 30 de ani de la moartea sa, în timp ce 2006 a reprezentat
centenarul naşterii sale. Consecinţă sau coincidenţă, în ultimii trei ani
publicul român a avut parte de o serie de editări şi reeditări din opera uneia
dintre cele mai fascinante gînditoare ale secolului trecut: la Humanitas,
Originile totalitarismului şi Eichmann la Ierusalim (ambele fiind ediţii noi
ale unor opere deja apărute în România după 1989), dar şi inedita Corespondenţă
Arendt–Heidegger, care a avut deja parte de cronici şi recenzii în presa
autohtonă, culturală şi nu numai. Editura Idea Design & Print din Cluj a
pus de asemenea la dispoziţia publicului românesc Condiţia umană.
În atare
condiţii, dacă luăm în considerare şi seria de articole a lui Vladimir
Tismăneanu din Evenimentul zilei, putem spune că receptarea Hannei Arendt în
spaţiul de limbă română trăieşte o explozie pe cît de necesară, pe atît de
interesantă. Observator cultural îşi propune să ofere o serie de articole cu
viziuni diferite, dar pe alocuri intersectate, asupra unei autoare, care fără
doar şi poate, a marcat secolul trecut, accentul fiind pus atît pe operele
propriu-zise apărute în România şi pe relevanţa lor în peisajul intelectual
autohton, cît şi pe contextualizarea mai generală a Hannei Arendt, la noi şi în altă parte.

