OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

E dimineata, soare, cald. Vinzatorii de covoare si-au scos marfa in strada, ademenindu-si clientii cu tesaturile in culori vii. Un tinar grabit se strecoara abil prin multime, purtind pe cap o tava cu covrigi mari, ovali, presarati cu susan. Fara sa-si piarda echilibrul, se impiedica de sacii cu prafuri aromate, verzi, sinilii, galbene, caramizii – condimentele Orientului. Din frizeria cu un singur scaun, oglinda patata si un tablou cu flori rosii pe perete strabate vocea lasciva a unui cintaret care pare sa-si plinga, repetitiv, o dragoste irosita. La o masuta scunda, doi barbati joaca table. Alaturi, doi copii: Nasrin, o fetita de vreo cinci ani, il tine strins de mina pe Anwar, fratele mai mare, ajutindu-l sa intre in ceainaria de peste drum fara sa se loveasca de tocul usii. Fratele ei e orb.
Forfota bazarului din Irbil, capitala Kurdistanului irakian, e intrerupta brusc de sunetul strident al sirenelor. Labirintul stradutelor inguste incremeneste o data cu sirenele care anunta o trista aniversare, zilele acestea: 15 ani de la masacrul din orasul Halabja, unde 5.000 de kurzi au fost ucisi in numai citeva ore de atacul cu arme chimice lansat din ordinul lui Saddam Hussein. Anwar avea atunci un an. Unul din miile de copii ramasi orbi, cu malformatii sau suferinzi de leucemie la 15 ani dupa genocidul din Halabja.

Minoritatea kurda din nordul Irakului se afla intre ciocan si nicovala, intre dusmanul ei de moarte, Saddam Hussein, si Turcia, care se impotriveste din rasputeri dorintei de independenta a kurzilor. Dar cele intimplate la Halabja ii fac pe kurzi sa-si doreasca din toata inima inlaturarea dictatorului irakian si sa spere ca o victorie americana in actualul razboi sa insemne si recunoasterea unui stat independent kurd.
Care sint, insa, sansele ca, dupa razboi, populatia kurda sa se poata bucura de democratie intr-un stat propriu? Kurzilor le apartine regiunea Kirkuk, bogata in zacaminte de petrol, o sursa potentiala de prosperitate si democratie. Ceea ce, insa, Turcia stie prea bine. Si, pe cit de mare e amenintarea pe care Saddam Hussein o prezinta pentru kurzi, pe atit de probabila este patrunderea trupelor turcesti in Kurdistanul din nordul Irakului, ceea ce kurzii spera sa nu se intimple, punindu-si speranta in Statele Unite. Nu in ultimul rind, este nevoie si de unitate in rindul kurzilor, unitate care de ani de zile este subminata de frictiunile dintre cei doi conducatori kurzi: Masoud Barsani si Jalal Talabani.

Dupa masacrul de la Halabja, parintii lui Nasrin si Anwar, care si-au pierdut atunci cea mai mare parte a familiei, s-au mutat in capitala Irbil. Acum, impreuna cu alti mii de locuitori ai orasului, ingroziti de amenintarea unor noi atacuri cu arme chimice, au luat cu ei strictul necesar – apa, fructe, orez, citeva folii din plastic care pot fi transformate in cort – si l-au parasit pentru a se refugia in muntii primitori din apropiere, singurul loc unde stiu ca se vor afla in relativa siguranta. Dupa genocidul de la Halabja, vocabularul kurd s-a imbogatit cu o noua expresie: „Muntii sint mastile noastre de gaze cele mai bune“…

Radio Europa Libera, Praga