OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Jazz-drama, spectacol pe texte de Queneau, Kafka, Soljenitin
Cu: Haricleea Badescu si Alin Teglas
Scenariul si regia: Mona Chirila


Un spectacol "privat", fara "antetul" vreunui teatru mai mult ori mai putin profesionist, realizat pentru Festivalul de la Sibiu, jucat recent, in plina vara, si la Cluj, in Sala Euphorion a Nationalului. Initial, Mona Chirila s-a gindit la un one woman show, dar a renuntat la idee, fiind mai dificil de conceput un colaj multumitor pentru un singur interpret. Au existat insa si motive de dinamism scenic, de comunicare artistica cu consumatorii actului teatral. In ultima vreme, tot mai multi regizori apeleaza la aceasta "tehnica" a colajului, negasind texte care sa-i satisfaca da capo al fine ori avind un scenariu, o idee proprie ce nu pot fi concretizate decit cu diversi autori sau, pur si simplu, dintr-un ascuns orgoliu creator...

Ratiunile sint, de fapt, mai multe si mai complexe, pot constitui chiar o tema de discutii. Jazz-drama este un spectacol de pantomima, muzica, dans, plus un fundal-ecran pe care se proiecteaza ceea ce se intimpla pe scena, cu prim-planuri ori detalii foarte bine venite, care dau un plus de "amploare", oferindu-le spectatorilor, din cind in cind, placutul sentiment ca s-au transformat in voyeur-i, descoperind lucruri mai putin permise...
Interpretii intra in scena in ritm de dans, Haricleea (Badescu) a invatat chiar si step, si incepe sa mimeze ca se machiaza, isi pune o peruca, se imbraca pentru spectacol, in timp ce improvizeaza jazz, iar Alin (Teglas) o secondeaza discret, creind amindoi, de la bun inceput, scene de subtil umor ori de-a dreptul exploziv, cum este cea in care din swing se aluneca, peripatetic, intr-o sirba manelistica, de-a noastra, din `boborA... Iar scenariul continua cum nu se poate mai banal, ca astfel si trebuie sa continue cind este vorba despre o ea si un el, chiar daca ea este o insecta cintatoare, iar el un viermisor cam cu ifose si cam plin de a sa barbatie.

Caci, nu-i asa, toata lumea trebuie sa se casatoreasca, `chiar si cei viscosi...A. Si se casatoresc in ritm de jazz, si se imbraca in mire si mireasca in ritm de jazz, apoi, cu trecerea anilor, incep sa se plictiseasca impreuna, in ritm de jazz. Ea continua sa spele, sa faca de mincare, sa curete in ritm de jazz, ca de ce altceva e capabila o femeie? - asa i se pare lui normal -, apoi gluma se dilueaza, umorul se ingroasa, se innegreste, terifiantul isi anunta aparitia... Iar ea se transforma in Gregor Samsa, iar el in perceptor. Pina aici, sa zicem ca totul e cit se poate de firesc. Dar, in continuare, ideea regizoarei mi s-a parut, cu adevarat, surprinzatoare, teribila. Samsa, incet, pe nesimtite, devine tot mai agitat, mai visceral, mai furibund, pentru a sfirsi prin a se metamorfoza intr-un dictator, un suprem conducator al tuturor... insectelor. Textul lui Kafka aluneca usor in cel al lui Soljenitin si astfel se incheie "rotund" spectacolul, iarasi cit se poate de firesc, cei doi interpreti debarasindu-se de costume si de machiaj si... aplaudind spectatorii, de data asta nu in ritm de jazz.

Haricleea Badescu (un prenume... predestinat) este absolventa de conservator si colaboratoare a Teatrului din Sibiu. Voce excelenta, dublata de mobilitate scenica si expresivitate corporala, dar si cu o mimica profesionista, interpreta convinge, creind momente tensionate, emotionante. Alin Teglas o `acompaniazaA cu brio, fiind delicios in scenele cind ne arata cit de barbat trebuie sa fie... un barbat, chiar daca peste pantaloni poarta... fustita, cum trebuie el sa "subordoneze" femeia, facind-o docila si ascultatoare. Cel putin in imaginatia sa.
Un spectacol cu text minim, un spectacol curat, antrenant, care poate fi jucat oriunde, fara a pretinde din partea spectatorilor mari eforturi (de gindire) in a-i descifra sensurile. Parerea mea.