OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

În vreun loc în cealaltă parte a oraşului

 

În vreun loc în cealaltă parte a oraşului

cineva deschide o fereastră

şi e ca şi cum toate s-ar deschide

se trezeşte un om, se trezeşte un cuvînt

începe o zi prea întunecată prea scurtă

dar fără îndoială o zi

o privire se aruncă asupra lumii

care încă nu există

se trezeşte un cuvînt

şi e ca şi cum toate cuvintele s-ar trezi

se deschide o mînă, un fruct tare

nocturn cade

pentru prima dată

cineva repetă o piesă dificilă

cineva se întreabă

cu atîta furie în forţă

că întrebarea se face răspuns

se trezeşte un om

şi e ca şi cum

toţi oamenii s-ar trezi.

 

Jurnal

 

Scrie-ţi jurnalul noaptea

atunci vei vedea mai bine

ceea ce a supravieţuit, ceea ce a rămas

ceea ce de ziuă conta cu adevărat

ceea ce în viaţă a fost cel mai viu.

În oglinda stinsă din salon

se deschide ochiul interior.

E suma privirilor.

Scrie-ţi jurnalul noaptea

cînd toţi s-au culcat.

Vorbeşte cînd se lasă liniştea,

atunci e nevoie de tine.

Explică focul stins.

Citeşte cartea închisă.

Iubeşte iubirea pierdută.

 

Dacă plouă cînd soseşti la Istanbul

(fragmente)

 

Dacă plouă cînd soseşti la Istanbul

ia un taxi, zi-i şoferului să te ducă la

Süslü Saksı Sokak, lasă ca prin geam

aerul umed al după-amiezii să-ţi mîngîie faţa

 

în timp ce treci de parcuri pustii

lîngă ape, de bărbaţi nebărbieriţi, fără preocupare

 

casele de ceai pe care niciodată nu le vei vizita

ia-o pe la Cornul de Aur şi curînd vei ajunge

 

la cafeneaua Şiirci unde mai ştiu eu ce te aşteaptă

fără să ştie cine eşti

 

radioul care ani în şir a fost oprit

posturile europene de ultrascurte:

 

Belgrad, Bordeaux, Dresda, Sofia

se aud pocnituri cînd se porneşte

 

vocile mute de atîţia ani prind viaţă

dincolo de plantele şi ferestrele aburite

 

luminează faţadele afumate de pe bulevard, jos

apartamentele fantasmatice fără nimic pe pereţi

 

cutiile cu jucării stricate rezemate în cămară,

gratiile pivniţelor

 

unde veioze colorate abia de respiră

prin perdelele albe, apreciază consolarea

 

din cuvintele străine, în focurile ce se aprind

în jurul oraşului, degetele reci care caută căldura

 

apreciază consolarea de a fi neconsolat într-o zi de iarnă

liniştea în rîndurile caprelor, acolo afară, aglomerările

 

magazinele de electronice, birourile

în care au rămas numai o masă şi o scrumieră

cărucioarele celor care strîng fier vechi scîrţîie la colţ

cu o bucată de metal vagabondul

 

sfîşie sacii de gunoi din cartier, luminile aprinse departe

în unele case de lemn pe ţărmul Bosforului

pisicile în anticariate, ştersele fotografii de nuntă

din mansarda caselor în demolare, aminteşte-ţi zîmbetele lor

 

îmbrăcămintea, hainele lor

aminteşte-ţi că încă vor mai fi nopţi în care

 

nu vei şti ce drum să apuci

atunci vei rămîne cu mîinile goale, pline

 

de ceea ce nu se poate căra chiar dacă trebuie cărat

confuzia lăuntrică e condiţia ta

 

în timp ce paharele de ceai răsună goale în preajma ta

şi o femeie în bucătărie taie o rodie

 

şi o poartă ca pe o lanternă prin încăpere

gîndeşte-te atunci la taxiurile goale

 

gîndeşte-te la zorii de zi la locuinţe la chiriaşi, la apelul telefonic

pentru a vorbi cu cineva la un număr inexistent

 

gîndeşte-te la mormintele uitate ale vizirilor din Eyüp

gîndeşte-te la sirenele nocturne, la necunoscutele atacuri de inimă

împuşcăturile din greşeală dinapoia persienelor trase

îndrazneste sa te simţi, inexplicabil, parte din familie

 

vorbeşte fără grabă si fără timiditate

cu ceilalţi pe care-i ai în tine, tu însuţi in alţii

 

plăteşte-ţi cafeaua, ieşi pe uşă

priveşte cum dispar trecătorii

 

în fumul vagoanelor, al vînzătorilor de castane

la ora la care cu toţii par a se întoarce acasă

 

aşa vei fi dincolo de privirea anilor si a minutelor,

in josul fotografiilor, departe de statistici si registre

 

priveşte-i pe ceilalţi in ochi, vezi poveştile lor

înainte să dispară, urmează-i în casa lor în gîndurile tale

 

urmăreşte avocata care se urcă într-o maşină

cu şofer particular, dosarul delictelor, martorilor,

 

autopsiilor purtat sub brat, işi aprinde o Djarum Black

şi se afundă în scaun, urmeaz-o pînă la panta apropiată

 

pînă cînd va disparea între smochinii întunecaţi

urmăreşte ceasornicarul care e gata sa orbească,

 

ochii lui amintesc tot mai mult de culorile tulburi

dintr-un pahar cu raki, vezi-l cum se sprijină

 

de pereţii aspri ai caselor din jur pînă cînd îşi găseşte

starada sa unde un tînăr îl ia de braţ

 

urmează-l pe cel care e egal cu tine si pe cel care e diferit de tine

urmează-l pe al treilea, de nerecunoscut şi asemănător in acelaşi timp

 

urmează-l pe timid, pe bîlbîit

urmăreşte scrisoarea pe care ani in şir te-ai gîndit să o scrii

 

la care i-ai adăugat şi i-ai şters cuvinte

în care ai pus vinovăţii si uitări

 

scrisoarea care pînă la urmă e albă ca spuma

după Nurettin Alptogan: trebuie sa o trimiţi acum

 

uită-te bine la tot ceea ce nu ştii, deschide

din doi în doi toate uşile de pe toate palierele

 

rămîi in bucătărie lîngă fierbătorul de ceai, visează în toate paturile

si meditează în toate fotoliile, ieşi pe toate balcoanele:

 

in interiorul unuia , în spatele groaselor perdele lila

doarme paiaţa obosită

 

după o zi de muncă, nasul său roşu luceşte

pe noptieră, bretelele pe spătarul scaunului

 

visează clipind fără să asculte

cum vîntul afară se intensifică printre copaci

 

opreşte-te iar in mijlocul rîului de oameni

in Istiklal Caddesi, opreşte-te iar între toate

 

miile de chipuri, ascultă toate inimile care

bat împrejurul tău, uită-te cum e o

 

rană în fiecare ochi, o durere in fiecare mînă

e ceva dincolo de orice geografie

 

o stare dincolo de orice diagnostic, nu-ţi fă griji,

preocuparea ta are rude secrete

 

nu-ţi fă griji că nu ştii ce drum să apuci:

există un drum care abandonează toate drumurile

 

există o rătăcire totală de care nimeni nu-şi dă seama:

toate becurile arse in diverse locuri din oraş

 

încă nu au fost înlocuite, mormîntul

frînghiilor rupte din care cînd iţi lipeşti urechea de el

 

răsună toată muzica suprimată

clipa in care ceva se rupe

 

cînd scrisoarea se pierde, ceasul se opreşte

cînd şiretul se rupe si toarta se desprinde

 

cînd lumina se duce, cînd porţelanul scapă din mîini

si cade prin aer pînă la podea

 

chiar in acest moment, cînd tu te duci pe sub bananieri

pe drumul spre Besikstas, e ceva ce nici nu se poate

 

arăta sau ascunde, ceva ce are legatură

cu distanţa la celalalt ţărm

 

ceva incomparabil, ceva ce nu se lasă desenat

continuă pînă la cafenea, jos, langa ferryboat

 

unde valurile făcute de bărci stropesc

marginea şi carţile de chimie ale studenţilor

 

 

în timpul zilei, mult departe se văd luminile din Üsküdar

umblă o clipă la marginea apei

 

Traducere de Dan Coman