OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Exista o secventa celebra in volumul al doilea al Morometilor, in care Ilie Moromete, biciuit de o ploaie torentiala, dialogheaza cu un interlocutor imaginar. „Eu nu spun asta – zice el la un moment dat – fiindca prostul e dat si el de Dumnezeu si trebuie sa traiasca si el, dar nu sub denumirea de destept, sa nu se mai inteleaga cine e, ci sub denumirea lui de prost, asa cum l-a stiut dintotdeauna lumea si nu l-a pus niciodata in virf…

A, ca totdeauna, el a incercat sa arate ca nu e asa cum e si a ajuns nu o data sa-i dea jos pe ai cu minte, nimic de zis, daca a ajuns singur prin puterile lui, a dat din coate si a asudat, ce sa-i faci, pe lume mai sint si puturosi si pe spinarea lor se urca prostii destepti… Dar n-a venit nimeni sa-l caute la el acasa si in vazul lumii sa-i spuna: vino, ba, incoace, tu al prost, ca tu esti bun, treci aici sa fii mare si tare, le muma in… la astialalti, lasa ca le aratam noi lor!“

- Despre destinul prostiei in totalitarism si in democratie
Este o replica teribila care sintetizeaza, cred eu, intreaga noastra istorie din ultimele sase decenii si da seama despre destinul prostiei atit in totalitarism, cit si in democratie.
Mi-am reamintit scena cind, de curind, manualele de istorie si de limba si literatura romana au fost – pentru a cita oara? – condamnate in Parlamentul Romaniei. Autorul rechizitoriului: dna Lia Olguta Vasilescu, deputat PRM, presedinta Comisiei pentru invatamint din Camera Deputatilor. Contextul: audierea ministrului Educatiei, dl Mihail Hardau, de catre comisia cu pricina. Motivele, recurente si ele: la istorie pentru ca apar teme gen „fundamentalismul religios“, „extremismul politic“, „istoria arhitecturii“, „computerul“ si pentru ca in unul dintre manuale se face elogiul doamnei Monica Macovei. La literatura pentru ca – ati ghicit! – se studiaza texte licentioase, id est imorale.

Un exemplu: poemul Uneori mai regret al lui Florin Iaru, din volumul Innebunesc si-mi pare rau. Sa-l reproducem: „Uneori mai regret epoca beat (cuvintul marcat cu italice fiind pronuntat de dna Vasilescu asa cum se scrie, n.m.)/ cind stam cu auzul aplecat peste un mag hirbuit/ sa ascult rigiituri la chitara/ Eram alcatuit din tricou, blugi, idei, pancarte, amor, ochelari/ pentru toate casele eram o inghititura usoara/ dupa festinul cu numere mari./ Azi stau inghesuit intr-un transportor blindat/ si prin vizor defileaza baietii cu cravata ingusta/ (imi spun ca pentru mine revolutia s-a terminat/ si sint o cifra mai mica dintr-un meschin deviz)./ Editarea caietelor Eminescu se apropie de sfirsit/ (nici un cuvint al sau nu i-a fost iertat).// Iarna isi sufla mucii drept pe parbriz.“ De la tribuna Comisiei, dna deputat si-a mutat bagajele inchizitoriale intr-o emisiune de la Realitatea TV. Citeva replici (citez din memorie): „Pai, ce, fundamentalismul religios, extremismul politic, istoria arhitecturii, computerul sint teme de istorie?“, „Pai, ce, o laudam in manuale pe dna Monica Macovei si alocam un spatiu atit de ingust marilor domnitori si marilor batalii?“, „Pai, ce, la romana trebuie sa-i invatam pe copii despre betii, despre rigiituri si despre muci?“.
Ca actor implicat in astfel de probleme, am auzit de zeci de ori replici de acest gen. De asemenea, am scris pe aceste teme, in acesti ani, pina m-am plictisit.

- Nu exista doar o „Istorie“, ci si o „istorie“
Citeva intrebari mi le pun (inca!): e vreo problema ca dna Lia Olguta Vasilescu n-a auzit de Scoala Analelor, ale carei principii au infuzat didactica istoriei in noile manuale alternative? E vreo problema ca domnia sa nu stie ca nu exista doar o „Istorie“, ci si o „istorie“, ca istoria nu e doar una evenimentiala, ci si una a civilizatiilor, tehnologiilor, culturii, mentalitatilor, comportamentelor, vestimentatiei etc., etc.? E vreo problema ca pina si in vechile manuale (unice!), dupa care a invatat dna Vasilescu, se studiau si probleme gen: unelte, instrumente, monede, mod de hrana in Antichitate, in Evul Mediu etc., etc.? E vreo problema ca doamna nu stie engleza? E vreo problema ca nu a auzit de epoca beat si de Beat Generation – modele ale poeziei Generatiei ’80? E vreo problema ca la intrebarea „Pai, ce, ii invatam pe copii despre muci?“ si-ar fi putut da singura raspunsul, recurgind la Testamentul arghezian, studiat de zeci de ani in scoala: „Din bube, mucegaiuri si noroi/ Iscat-am frumuseti si preturi noi“, punindu-si, iarasi, inteligenta intrebare: „Pai, ce, ii invatam pe copii despre bube, mucegaiuri si noroi?“
Raspuns: n-ar fi citusi de putin o problema daca dna Vasilescu ar fi membra intr-o echipa REBU, leganind somnul de noapte al bucurestenilor cu fosnetul matasos al maturilor pe marile bulevarde. N-ar fi o problema nici daca – depasindu-ne propriile prejudecati – i-am acorda doamnei Vasilescu sansa de a urca pe scara rafinamentului social si ne-am lasa serviti de domnia sa cu un espresso la Edgar’s Pub.

Numai ca dna Lia Olguta Vasilescu este, repet, presedinta Comisiei pentru invatamint din Camera Deputatilor. In aceste circumstante, replica lui Ilie Moromete devine mai actuala decit oricind. Mai mult decit atit, in emisiunea de la Realitatea TV, nici moderatoarea, nici ceilalti invitati n-au avut replica. Sa nu fi auzit nici domniile lor de Scoala Analelor (o rog pe dna Vasilescu sa nu se gindeasca la prostii!), de istoria vietii private ori de epoca Beat? Sa nu-si fi dat nici domniile lor seama ca, atunci cind studiul istoriei este adus la zi, subiectivitatea este inevitabila si ca antidotul este tocmai alternativitatea manualelor?
Domnul Mihail Hardau, sensibil, impresionabil foarte – desi, trebuie sa recunosc, de data aceasta a facut fata destul de bine interpelarilor –, a decis ulterior alcatuirea unor comisii formate din 16 profesori care sa analizeze manualele cu pricina. In fond, nimic rau in asta, cu conditia sa nu fie adaptate ad usum Delphini. Sa speram, insa, ca aceste comisii vor fi alcatuite din profesionisti (in istorie, in literatura si in didactica) si ca nu vor fi selectate de bratul lung al Parcelor computerizate.

Grila de lectura a dnei Vasilescu mi-a reamintit de „hermeneuticile“ Securitatii, pe care am avut prilejul sa le consult la CNSAS. Exista in acele dosare, o sa rideti, comentarii ale operelor literare, filozofice etc., facute de „analistii“ politiei politice: de la Povestiri din Hegel de C. Noica la Faruri, vitrine, fotografii de Mircea Cartarescu, de la Jurnalul fericirii de N. Steinhardt la Delirul de Marin Preda s.a. Multe dintre aceste analize sint reductionist-ideologizate, in genul celor intreprinse de dna Vasilescu. Altele sint facute de profesionisti. Un exemplu: analiza facuta volumului Faruri, vitrine, fotografii de catre agentul „Mihu“, de buna seama un expert si un apropiat al Cenaclului de Luni.

In fond, nici dna Vasilescu nu face altceva decit sa tina cu sfiala, cu smerenie pocalul umorilor PRM. Ceea ce nu infirma cele scrise mai sus. Ba din contra, vorba lui jupin Dumitrache.
Totusi, e si o parte buna in aceasta poveste: in anii ’80, nici in visele lui cele mai frumoase Florin Iaru nu si-ar fi putut inchipui ca peste doua decenii un poem al sau va fi declamat de une jeune fille en fleur in Parlamentul Romaniei. Si nici macar ca va exista un Parlament al Romaniei.