OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Hernani DONATO
Scurta istorie a Braziliei. 1500-1996
Traducere din limba portugheza si note de Micaela Ghitescu, Ofiter al Ordinului Rio Branco, Prefata de Excelenta Sa, Domnul Jeronimo Moscardo, Ambasador al Republicii Federative a Braziliei in Romania. Editura Univers, Colectia „Sagittarius“, Seria „Brasiliana“, Bucuresti, 2000, 180 p., f.p.


Limitele temporale intre care se deruleaza aceasta Scurta istorie a Braziliei reprezinta distanta surprinsa de la descoperirea tarii pina in momentul publicarii originalului acestei carti – Breve Historia do Brasil. Lucrarea de fata urmeaza intr-o suita initiata de Colectia „Brasiliana“, care se deschidea cu un volum din domeniul imaginarului – Scurta istorie a literaturii braziliene a academicianului Antonio Olinto – si reprezinta in acelasi timp o etapa in realizarea proiectului cultural Planul Pilot Brazilia-Romania, lansat de Ambasada Braziliei in 1996. Aparitia volumului in acest an coincide cu aniversarile legate de al II-lea centenar al descoperirii Braziliei.
Autorul – Hernani Donato – prezinta o viziune de ansamblu a istoriei Braziliei. Desi cuprinsa intr-un numar relativ redus de pagini, „mica istorie“ este o lucrare densa, coerenta, un material informational util, atractiv si accesibil conceput, dincolo de exactitatea structurii generale.

In Prefata acestei editii, Excelenta Sa, Domnul Jeronimo Moscardo, Ambasador al Republicii Federative a Braziliei in Romania, explica rostul unui asemenea demers: „Cartii lui Donato ii revine deci menirea de a fixa prezenta Braziliei in imaginarul cititorului roman. Poate ca asa cum s-a intimplat in cazul Indiei – «descoperita» de navigatori portughezi si prezentata din nou lumii in secolul XX de catre Mircea Eliade –, Brazilia merita atentia intelectualitatii romane, intru nasterea unei alte povesti de dragoste, ce nu cunoaste frontiere“.
Cartea include patru parti – Perioada coloniala, Perioada imperiala, Perioada republicana, Probleme de sfirsit de secol, precedate de o succinta prezentare, strict statistica si informativa asupra „profilului“ Braziliei: localizare geografica, intindere, modificari ale indicelui demografic, caracterizare sub aspect administrativ (capitala, limba oficiala, moneda). Aceste prime date ar putea fi introduse in orice manual de geografie, fiind agreabil redactate, fara sa fie ignorate domenii de activitate de obicei omise din cartile cu profil didactic: forme de invatamint, organizarea actuala a puterii in stat, situatia economica conform raportului Bancii Mondiale, activitatea editoriala, comunicatii particulare.

Primul capitol rememoreaza aproape un mit al intemeierii. La o privire retrospectiva, descoperirea Braziliei si evolutia ei pina la proclamarea Independentei pare ca oscileaza intre o dimensiune legendara si una reala. Indigenii – vorbitori a peste 300 de limbi – organizati in natii sau triburi, formarea poporului in urma unui complex proces de metisaj, descoperirea de catre Europa textila a lemnului de bacan (sau lemn de brasil, de unde denumirea tara brasilului) si a performantelor lui comerciale de pe prima piata a Europei (Amsterdam) pina spre 1859, contrabanda cu lemn de bacan, maimute, papagali, sclavi, expeditiile colonizatoare (1530), introducerea democratiei in America, ciclul zaharului, urmele trecerii primilor guvernatori prin istorie, expeditiile strainilor spre teritoriul banuit ca ascunde mine si orase de aur vin in sprijinul unei prime istorii exotice a Braziliei.

Autorul indica schimbarile sociale, de sistem, de mentalitate aduse de diversele intreprinderi economice. Mutarea capitalei la Rio de Janeiro si adaptarea socio-culturala a orasului la noul sau statut fac parte tot din procedura intemeierii.
Referitor la al II-lea capitol, Primul Imperiu coincide cu domnia regelui Pedro I ale carui propuneri constitutionale (1824) sint respinse. Dupa abdicarea sa, perioada regentelor instituie o noua constitutie, inregistrind progrese liberale. Al Doilea Imperiu parcurge trei faze dintre care a doua reprezinta Apogeul stralucirii imperiale (1851-1963). Printre altele, investitiile straine au permis finantari vizind infrastructura serviciilor publice. In exterior, tinarul imparat Pedro al II-lea a cistigat respectul puterilor straine. A treia faza imperiala se incheie cu proclamarea republicii federative si cu refuzul ex-regelui de a primi suma de bani republicana acordata pentru intretinerea sa in exil.

Perioada republicana debuteaza o data cu Prima Republica si ia sfirsit in 1930. Este cunoscuta impartirea in Republica Spadei – cea comandata de maresali – si Republica Oligarhiilor condusa de civili ce controlau partidele si guvernele statale. Intiia constitutie republicana (1891) este federalista si liberala. Suita maresalilor este abolita o data cu Washington Luis Perci de Soussa si cu un intreg sistem de a guverna, prin deschiderea Erei Vargas.
In succesiunea ametitoare de presedinti, de constitutii, de revolte, in timpul administratiei lui Epitacio de Silva Pessoa – intemeietorul primei Universitati braziliene – se realizeaza expozitia Internationala a Centenarului Independentei, pe fundalul incurajarii urbanizarii si industrializarii. Saptamana artei moderne (1922) a reunit Avangarda teoretica a Modernismului european, dar asistenta a reactionat la aspectul estetic realizind de fapt combaterea publica a sistemului in vigoare, fara riscul unei confruntari cu politia politica. In acelasi spatiu confruntat cu imense crize politice, istoricul aminteste despre „destinul cafelei“ evoluind la rindul ei „de la glorie la decadere“.

Ca intr-un scenariu dramatic, Constitutia din 1934 – liberala, definind atributele puterilor in stat, drepturile cetateanului – este inlocuita cu cea din 1937 – autoritara, elaborata dupa modelul statelor europene centralizate. (Puterea era mentinuta de coeziunea militara in jurul presedintelui, de politia politica si de cenzura asupra mijloacelor de comunicare.) O alta Constitutie (1946), care restabilea echilibrul dintre puteri si drepturi individuale, este contrazisa de constitutia creata in etapa regimului militar sau al generalilor (2 aprilie 1964-15 ianuarie 1985), un alt timp rau, de desfiintare a partidelor politice, de exil al celor mai importante personalitati contestatare ale regimului anterior.

Autorul consemneaza o ultima redemocratizare consfintita prin Constitutia din 1988, care a introdus, alaturi de normele clasice ale democratiei, asa-numita habeas-data, garantarea cunoasterii de catre cel interesat a informatiilor adunate in legatura cu el de organismele guvernamentale. Un complement al acesteia, Planul Real – de gestionare a economiei, intrat in vigoare in 1994 care pornea de la controlul asupra cheltuielilor guvernului si de la reforma fiscala – reuseste sa duca la bune rezultate.
In ultima sectiune, Hernani Donato expune Problemele de la sfarsit de secol ale unei tari care ocupa locul 9 in economia mondiala. In viziunea autorului, Brazilia ofera in schimb o imagine de conflicte izbitoare: analfabetism in proportie de 18%, un proces de urbanizare tumultuos dar si unul considerabil de imigrare, impactul dintre dezvoltarea accelerata si ocrotirea mediului inconjurator, o dinamica accelerata a migratiei interne, raporturi sociale dificile cu ramasitele culturilor indigene.