La doar o saptamina dupa anuntul procuraturii britanice privind punerea sub acuzare a lui Andrei Lugovoi, unul dintre cei doi principali suspecti in cazul otravirii fostului spion rus (FSB, ex-KGB) Aleksandr Litvinenko, Rusia testeaza rachete balistice. Presedintele Vladimir Putin afirma ca este „un raspuns menit sa mentina balanta strategica in lume“, fata de ceea ce numeste „o noua cursa a inarmarii“. Relatiile dintre Londra si Moscova au fost de mult tensionate de cazul Litvinenko, iar decizia din 22 mai a Parchetului din Londra avea toate datele sa duca la agravarea situatiei.
Directorul procuraturii publice, Sir Ken Macdonald, spunea atunci ca „dovezile trimise de politie sint suficiente pentru a-l acuza pe Andrei Lugovoi pentru asasinarea lui Litvinenko prin otravire deliberata, ca instrumentarea acestui caz este, in mod clar, in interesul public“ si ca „cere extradarea rapida a lui Lugovoi din Rusia in Marea Britanie, astfel incit acesta sa fie adus in fata unui tribunal din Londra pentru a fi judecat pentru aceasta crima extraordinar de grava“. Cerere, evident, respinsa de parchetul de la Moscova: „potrivit Constitutiei ruse, cetatenii rusi nu pot fi extradati pentru a fi judecati in strainatate“, iar „Lugovoi este cetatean rus“. Mai mult, rusii si-au exprimat disponibilitatea de a-l judeca ei pe Lugovoi, daca dovezile sint suficient de convingatoare. Ce dovada ar putea convinge Moscova si ce fel de proces ar putea asigura justitia rusa in acest caz? Cei doi principali suspecti, Andrei Lugovoi si Dmitri Kovtun, precum si Viaceslav Sokolenko s-au intilnit cu Aleksandr Litvinenko cu trei saptamini inainte de decesul acestuia, insa neaga ca au vreo legatura cu moartea lui. Fost agent KGB, Litvinenko, in virsta de 43 de ani, a murit la 23 noiembrie, intr-un spital din capitala britanica, dupa ce a fost otravit cu poloniu 210, o substanta inalt radioactiva.
Cine era Litvinenko?
Aleksandr Litvinenko s-a aflat in mijlocul scandalurilor care au insotit ascensiunea politica a presedintelui rus Vladimir Putin si declinul fostei eminente cenusii de la Kremlin, Boris Berezovski. Potrivit analistilor, Litvinenko este un caz reprezentativ pentru era „kompromat“, forma de propaganda care foloseste materiale compromitatoare la adresa oponentilor regimului din Rusia, publicate in presa in anii ’90. Prima aparitie mediatica a acestui fost colonel al FSB, care s-a ocupat de lupta impotriva mafiei ruse, a avut loc in noiembrie 1998. Aparea atunci in fata camerelor, impreuna cu o serie de agenti mascati, pentru a denunta ordinul primit de a-l asasina pe controversatul om de afaceri Boris Berezovski, un obisnuit, in perioada respectiva, al saloanelor Kremlinului. Acuzatiile, a caror credibilitate a fost si ramine, probabil, dificil de stabilit, l-au obligat pe directorul FSB din acea perioada, Vladimir Putin, sa promita destituirea organizatorilor acestui complot, „fara a tine cont de gradul lor“. Patru luni mai tirziu, Litvinenko este arestat si inchis pentru „abuz de putere“.
Achitat in cadrul unui proces in noiembrie 1999, el este totusi arestat la iesirea din tribunal. in 2000, urmarirea penala este abandonata, insa ramine in arest la domiciliu. Paraseste Rusia impreuna cu familia, pentru a emigra in Marea Britanie, unde, in 2001, primeste azil politic. impreuna cu un istoric rus stabilit in Statele Unite, Iuri Felstinski, editeaza cartea FSB face Rusia sa explodeze, in care acuza autoritatile ruse de organizarea unor atentate asupra unor cladiri, in 1999, soldate cu circa 300 de morti. Potrivit lui Litvinenko, atentatele erau opera serviciilor secrete, care le-au atribuit separatistilor ceceni pentru a justifica intrarea trupelor ruse in Cecenia, in octombrie 1999. Aleksandr Litvinenko trece in tabara „inamicilor din interior“, catalogati intolerabili de Kremlinul devenit refractar la orice critica, in urma alegerii, in 2000, a lui Vladimir Putin, a carui popularitate a crescut in ritmul avansarii trupelor federale in Cecenia.
In martie 2002, el furnizeaza informatii pentru un film finantat integral de Boris Berezovski, si el refugiat la Londra si cazut in dizgratie, dupa ce contribuise la venirea la putere a lui Vladimir Putin. De atunci, teza celor doi cu privire la implicarea serviciilor secrete in atentatele din 1999 a produs dezbateri intense, din cauza lipsei de probe. Colonelul Litvinenko isi continua atacurile la adresa Kremlinului, declarind ca a deschis o ancheta cu privire la luarea de ostatici de catre un comando cecen, intr-un teatru din Moscova, in octombrie 2002 (130 de morti), sau, mai recent, in legatura cu asasinarea jurnalistei de opozitie Anna Politovskaia, critic acerb al administratiei Putin si al politicii de „normalizare“ fortata in republica separatista nord-caucaziana. Presa britanica face publica, in 2004, lansarea de cocteiluri Molotov asupra domiciliului din Londra al lui Litvinenko si al lui Ahmed Zakaiev, pe care le atribuie separatistilor ceceni. Serviciile de informatii externe ruse au negat si atunci orice implicare.
Cine este Andrei Lugovoi?
Tot fost agent KGB, Andrei Lugovoi este un „produs pur“ al serviciilor secrete ruse, care a facut cariera in umbra controversatului oligarh Boris Berezovski, inainte de a se lansa in afaceri. Imediat dupa declansarea scandalului legat de asasinarea lui Litvinenko, in noiembrie 2006, Lugovoi, in virsta de 40 de ani, care afirma ca „nu se asaza niciodata cu spatele spre intrare, atunci cind ia masa la restaurant“, a iesit in public pentru a-si afirma nevinovatia. inaintea Parchetului britanic, presa britanica si rusa l-au indicat ca principal martor si deseori ca principal suspect in otravirea lui Aleksandr Litvinenko. in interviurile acordate presei, fostul agent KGB a explicat ca nu are nimic de ascuns si s-a declarat pregatit sa coopereze cu justitia britanica, cea care l-a si interogat, in decembrie, la Moscova, unde locuieste. Lugovoi a ironizat constant o posibila extradare a sa: „Puteti scrie in articolul dumneavoastra ca Lugovoi a ris cind a citit articolul in The Guardian, referitor la extradarea sa“, spunea fostul spion, devenit om de afaceri dupa prabusirea Uniunii Sovietice. in 1987, Lugovoi a fost admis la scoala militara a Sovietului Suprem, inainte de a se inscrie in prestigiosul regiment al Kremlinului.
Facea parte din Biroul 9 al KGB, insarcinat cu securitatea inaltilor demnitari de partid. Dupa destramarea URSS, el si-a pastrat functia intr-o structura care si-a schimbat doar numele, si a devenit numarul doi in ierarhia securitatii premierului din acea perioada, Egor Gaidar. in 1995, Lugovoi l-a intilnit pe Boris Berezovski, unul dintre baronii economiei rusesti, imbogatit de pe urma privatizarilor salbatice din anii ’90, si care conducea postul semi-public de televiziune ORT. Era epoca infloritoare a lui Berezovski, fost cercetator in domeniul matematicii si foarte prezent in viata publica: om de afaceri, eminenta cenusie a lui Boris Eltin si numarul doi in ierarhia puternicului Consiliu rus de Securitate. Andrei Lugovoi preia conducerea serviciului de securitate al postului ORT. E o perioada de lupte acerbe intre oligarhi, fiecare se foloseste de propriul serviciu de securitate pentru a-si spiona si compromite adversarii. Un caz notoriu este infruntarea, prin intermediul serviciilor de securitate afiliate fiecaruia, dintre Boris Berezovski si Vladimir Gusinski, proprietarul postului de televiziune NTV.
Odata cu preluarea puterii de catre Vladimir Putin, in martie 2000, zilele prospere ale lui Berezovski se incheie, iar omul de afaceri intra in colimatorul justitiei in special pentru activitatile sale dubioase in cadrul companiei Aeroflot. intr-un dosar legat de Aeroflot, un fost director-adjunct al companiei aeriene este plasat in detentie provizorie. in aprilie 2001, Lugovoi organizeaza tentativa de evadare a acestuia din urma dintr-un spital in care era tratat. Operatiunea esueaza, iar el este condamnat la 14 luni de inchisoare. La incheierea perioadei de detentie, Lugovoi se lanseaza in afaceri si devine proprietarul unei parti dintr-o uzina de productie de bauturi, care inregistreaza profituri mari. La fel ca multi alti fosti militari, politisti sau agenti ai serviciilor speciale ruse, el continua sa faca bani de pe urma experientei sale din domeniul securitatii. Lugovoi conduce o firma de securitate, cu sediul intr-un hotel din Moscova.
Daca Lugovoi vorbeste, va muri!
Aleksandr Goldfarb, un prieten apropiat al lui Litvinenko, a declarat pentru Reuters ca Andrei Lugovoi este „o bomba cu ceas“ pentru Kremlin si ca viata lui ar putea fi in pericol, pentru ca stie cine a ordonat asasinatul. „Lugovoi va fi mort, probabil, foarte curind“ – a spus Goldfarb. „Daca vorbeste – si intelege ca este o bomba cu ceas pentru Guvernul rus – atunci va fi foarte grav. As fi foarte surprins daca traieste mult“, a adaugat el. El insusi un critic al Kremlinului, Goldfarb conduce o fundatie pentru libertatile civile, cu sediul la New York, infiintata tot de Boris Berezovski. Ne amintim ca, de pe patul de spital, Litvinenko l-a acuzat pe presedintele Putin ca a ordonat asasinarea sa, acuzatie pe care Moscova a respins-o. Goldfarb crede ca Lugovoi ar fi actionat la ordinele unor persoane de rang inalt, fara care nu ar fi avut acces la poloniu. intrebat de ce ar fi lasat Lugovoi – daca el este asasinul – urme radioactive in multe locuri pe care le-a vizitat, Goldfarb s-a declarat convins ca el nu cunostea natura otravei. Anchetatorii care au investigat asasinarea lui Aleksandr Litvinenko au verificat urmele de contaminare radioactiva lasate in avioane, hoteluri, restaurante, birouri si chiar pe un stadion de fotbal, iar acestea au condus de fiecare data spre o singura persoana, Andrei Lugovoi.
Este cu siguranta un abuz de interpretare stabilirea unei legaturi directe intre cazul Litvinenko si ceea ce pare a fi cruciada presedintelui Vladimir Putin impotriva Occidentului. Relansarea temelor specifice Razboiului Rece ii devoaleaza inca o data, daca mai era nevoie, originile si structura profund sovietice. insa oare de ce a tinut Putin sa califice drept o „prostie“, in discursul sau de acum citeva zile – care incrimina Statele Unite si tarile europene pentru alianta lor in implementarea scutului anti-racheta –, incercarea britanicilor de a obtine extradarea lui Lugovoi?

