OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Organizată de Muzeul de artă modernă Lille Métropole şi prezentată tot la Lille, în perioada 14 martie-12 iulie 2009, la Muzeul l’Hospice Comtesse – fundaţie din secolul al XIII-lea a dinastiei conţilor de Flandra – expoziţia Hypnos, imagini şi inconştient în Europa (1900-1949) propune o incursiune inedită în „istoria vizuală a inconştientului“, acordînd, pentru prima dată în cadrul unei expoziţii internaţionale, o importanţă considerabilă Europei Centrale şi Orientale. Expoziţia pune în lumină interpretarea şi aproprierea inconştientului de către artiştii europeni a căror activitate s-a desfăşurat la Berlin, Bucureşti, Budapesta, Paris, Praga şi Zürich, între 1900 şi 1949. De la Marcel Duchamp la Max Ernst, de la Bråncuşi la André Masson, de la Frantisek Kupka la Pablo Picasso, lucrările celor aproape o sută de artişti expuşi recompun o vastă panoramă a unui univers oniric. Prezenţa cineaştilor (Fritz Lang, Friedrich Wilhelm Murnau), a scriitorilor (André Breton, René Char, Robert Desnos), precum şi a psihanaliştilor (Sigmund Freud, Sándor Ferenczi sau Carl Gustav Jung) îmbogăţeşte discursul expoziţional cu o dimensiune interdisciplinară: referinţele cinematografice şi literare sînt asociate artelor plastice, permiţînd o interesantă lectură transversală a noţiunii de inconştient. Toate aceste aspecte sînt aprofundate în bogatul catalog ce însoţeşte această manifestare.

 

Scenografia este la fel de sinuoasă precum tematica expoziţiei, organizatorii prevăzînd chiar şi un „Pasaj Freud“. În acest labirint, marionetele ironice confecţionate în 1918 de Sophie Taeuber-Arp pentru piesele Doctor Oedipus Kompex sau Zîna Urlibido – piese care ilustrează celebra dispută dintre Freud şi Jung în jurul noţiunii de libido – convieţuiesc cu himerele pe jumătate animale, pe jumătate vegetale ale lui Victor Brauner şi ale cehului Jan Tona, mecanic de tren care desena în transă. Lucrările mediumului Augustin Lesage erau analizate la începutul secolului de medicii psihiatri care căutau să surprindă expresia inconştientului în orice tip de manifestare. Reprezentările sale de catedrale fantastice, minuţios executate, uimesc prin perfecţiunea detaliului infim şi prin construcţia generală a compoziţiei, de o stranie simetrie. Îl menţionăm aici şi pe elveţianul Adolf Wölfli, internat de la vîrsta de 30 de ani într-un azil psihiatric, autor, printre altele, a 1.300 de desene şi a unei biografii imaginare de 25.000 de pagini. Suedeza Hilma af Klint este o altă prezenţă spectaculoasă în această expoziţie: medium, Klint picta ghidată de spirite şi de propriile sale viziuni. Cinematograful experimental al lui Marcel Duchamp, fotografiile lui Brassaï sau Kertész, desenele automate ale lui André Masson, tablourile din perioada cubistă ale lui Kupka multiplică posibilele lecturi ale acestei perioade.

 

Europa şi identitatea europeană par astfel a face parte din discursul expoziţional, care propune vizitatorilor o hartă artistică fără frontiere. Departe de teoriile naţionaliste astăzi învechite, Hypnos preia termenul „geopoetic“ al poetului Kenneth White, pentru a înlocui un „geopolitic“ prea limitativ. Interpretarea viselor de Sigmund Freud (1900), text de referinţă pentru un număr important de artişti ai avangardei, precum şi Les Feuillets d’Hypnos de René Char (1943-1944) constituie punctul de plecare al acestei expoziţii, care îşi propune, în acelaşi timp, şi explorarea rezultatelor interacţiunii dintre două noţiuni complementare, precum inconştientul şi modernitatea, în jurul a trei axe tematice, respectînd următoarea cronologie.

 

 

Importanţa acordată spiritismului, hipnoza, fotografierea spiritelor, scrisul şi desenul automat, contemporane cu naşterea picturii abstracte, ilustrează diversele maniere de a reprezenta şi, mai mult, de a ajunge într-o lume imaginară, în ceea ce organizatorii expoziţiei au numit „un cosmos interior“. Boemia şi Moravia sînt bogat ilustrate în expoziţie datorită importanţei acordate spiritismului şi teozofiei începînd cu anii 1870. Originalitatea incontestabilă a cubismului ceh – în care psihanaliza, spiritismul şi ocultismul se îmbină cu lecţiile lui Braque şi ale lui Picasso – este triumfătoare în acest context şi defineşte poate cel mai bine spiritul Mitteleuropa din primele două decenii ale secolului al XX-lea. Doctrine secrete, ocultism şi avangardă sînt noţiuni complementare în Europa centrală a începutului de secol. Frantisek Kupka, iniţiat în tainele spiritismului de la vîrsta de 13 ani, participa în mod frecvent la şedinţe de spiritism. Puterile lui de medium i-ar fi dat capacitatea de a transmite mesaje telepatice spectatorilor prin intermediul desenelor şi picturilor sale.

 

 

Recunoscută la nivel european, psihanaliza vieneză bulversase deja mediile medicale, artistice şi culturale. Impactul acesteia avea să-şi continue expansiunea şi în anii de după război. La Budapesta, scriitorii se reunesc în jurul psihiatrului Sándor Ferenczi, discipolul lui Freud. Ecourile teoriilor sale vor fi difuzate în special prin intermediul revistei Nyugat (Occident). La Zürich, artişti dadaişti precum Jean Arp, Hugo Ball, Sophie Taeuber-Arp, Tristan Tzara se interesează de teoriile lui Carl Gustav Jung. La Berlin, cinematograful expresionist, apoi verist îşi propune să exploreze hipnoza şi psihanaliza. Fritz Lang, Friedrich Wilhelm Murnau, Georg Wilhelm Pabst, Robert Wiene sînt creatorii unor filme devenite astăzi filme-cult. La Bucureşti, interesul pentru onirism şi inconştient prezent în revista Unu, fondată în 1928 de medicul şi poetul Saşa Pană, ţine la curent cititorii, printre altele, cu studiile lui Freud, traduse în limba franceză. Căutînd să reabiliteze visul şi interesîndu-se de puterea subversivă a acestuia, Geo Bogza publică în paginile revistei Unu „Valoarea subversivă a visului“. La Paris, datorită lui André Breton, Paul éluard şi Robert Desnos, inconştientul se lasă sondat prin scrisul şi desenul automat. Dali, Max Ernst, André Masson şi Juan Miró, printre alţii, vor participa la aventura suprarealistă, care va fascina întreaga Europă. Suprarealismul va căpăta un interes preponderent mai ales în Cehia, dar şi în România în anii ’30 şi la începutul anilor ’40.

 

 

În această perioadă asistăm la o adevărată explozie a suprarealismului în toată Europa. Opere stranii, turmentate ilustrează o realitate absurdă şi sumbră, magistral reprezentată în expoziţie prin lucrările lui Toyen şi ale lui Jindrick Styrsky.

Este de remarcat prezenţa importantă a artiştilor de origine română în cadrul acestei manifestări, confirmare a valorii talentului lor în context european. Alături de Constantin Bråncuşi – prezent cu patru desene (Simbolul lui Joyce – 1929, Cercuri, spirale şi piramide fatale – 1926-1929, Simbolul lui Joyce – 1929-1930 şi Piramida fatală din 1926) – şi de Victor Brauner – a cărui operă este bogat ilustrată cu optsprezece lucrări (menţionăm aici doar Piatra filozofală – 1940, Himeră – 1939, Heron din Alexandria 1939, Casa de sănătate – 1934, precum şi un desen antihitlerist din 1933) –, o lucrare de Jacques Hérold (Personnages écorchés din 1943) şi şapte semnate de Jules Perahim (Echilibrul perfect –1932, Iarba zorilor – 1931, Un chiparos traversează marea – 1932, Portretul lui Gherasim Luca –1933 şi trei desene dintr-o serie în care este tradusă pulsiunea erotică sublimată de vis) întregesc peisajul oniric propus de organizatorii expoziţiei. Erotismul este o coordonată extrem de importantă atît la Brauner, cît şi la Perahim, dublat uneori de un umor negru. Cunoaştem astăzi interesul lui Perahim pentru ezoterism – ocultism şi tarot–, precum şi fascinaţia lui Brauner pentru spiritism.