În ultimele săptămîni, se încearcă, pe 4-5 bloguri cît de
cît cuantificabile (hai, 10), pe 3-4 forumuri și pe Agenția de Carte, să se
acrediteze ideea unei crize la USR. Sigur că, după această scurtă intervenție,
mă voi trezi cu diverse etichetări. Dar pentru că, pînă acum, în Observator
cultural au apărut multe dintre atacurile nemulțumiților, am simțit nevoia să
spun: OK, dar de ce vedeți doar ceea ce vreți să vedeți?
Poate că USR-ul, cu cei 2.500 de membri, are probleme. De
identitate. Financiare. De imagine. Ca orice instituție. Totuși, la o privire
echilibrată, cel puțin în ultimii trei ani, proiectele USR au luat o amploare
greu de imaginat de cei care comentează pe la colțuri. Și, cu siguranță, aceste
proiecte au evitat vedetele și veleitarii. Bogdan Crețu poate fi în
inferioritate în comisia de validare a noilor membri. Întrebarea e de ce-a
așteptat să se termine sesiunea de admiteri ca să-și dea demisia din comisie?
Moda demisiilor cu cîntec și cu anunț public, lansată într-un articol nefericit
din foarte multe puncte de vedere, publicat chiar în Observator cultural de
Daniel Cristea-Enache, e cel puțin discutabilă.
Ce alimentează, totuși, tensiunea, dincolo de discuția
care vizează dosarele unor scriitori români (subiect delicat, cu mize prea mari
în acest moment)? Să le luăm pe rînd:
- Ideea că USR-ul a pierdut (chiriaș
fiind, deci fără vină reală) Casa Monteoru. Și dacă e doar o falsă problemă?
- Nemulțumirea lui O. Nimigean, un autor
extraordinar altfel, care s-a supărat că juriul de nominalizări nu i-a ales Rădăcina de bucsau pentru marea finală. Sigur că juriul poate fi atacat (pe
bună dreptate), desființat, dar să te superi pe asta și să se afirme că premiile
se devalorizează fără acea nominalizare e cam mult;
- Libertatea de exprimare
invocată de Adrian Suciu, cel care-și ridică Premiul Filialei USR Sibiu și, sub
efectul succesului, atacă, după două zile, tot ce mișcă. Reacție în lanț,
comunicatul Filialei care tocmai îl premiase, solicitarea lui Suciu de a se
muta la București, sub protecția ASB-poezie, răspunsul lui Horia Gârbea, un
întreg carusel care nu face decît să arate cît de nesemnificative sînt
coteriile invocate;
- Concursul de
pamflete lansat de un oarecare Victor Potra pe Fabrica de Literatură (atenție
la limbaj), mediatizat în Kamikaze de Iulian Tănase, alt demisionar revoltat;
- Replicile lui Alexandru Petria, care trage cu urechea pe net și emite păreri și
face rezumate (ca tot românul), nefiind nici măcar membru al USR;
- Atacurile
repetate și greu de urmărit lansate de o autoare ca Aura Christi;
- Nemulțumirea lui Dan Mircea Cipariu că, deși
e președintele ASB-poezie și un manager efectiv descurcăreț, nu se poate
impune, cu toate premiile recente, ca autor și rămîne doar să încurajeze aceste
șarje.
Și totul pleacă de la gafa lui Pavel Șușară de a-și
publica același articol în România literară de mai multe ori (e nevoie să apară
dovada sau se poate evita totuși rușinea?), prelungită de apariția unui
enigmatic prof. Horia Hațieganu – despre care Daniel Cristea-Enache susține că
ar fi însuși Nicolae Manolescu – și care l-ar executa în principala revistă a
USR pe nevinovatul critic de artă și poet. De aici, o întreagă inflamare, cu
amenințări, victime colaterale (vezi Liviu Ioan Stoiciu), demisii mai vechi
(Bogdan Suceavă, pe Agenția de Carte). Bilanțuri „din ochi“, tabere, nervi,
atacuri sub centură (Komartin despre D.C-E în România literară, D.C-E despre
Komartin, Sociu și Țupa, pe Agenția de Carte, și lista e mult mai lungă). Pe
scurt, vreme pierdută inutil pe bloguri de o confuzie valorică sfidătoare,
acuzații grave și ironii demne de o cauză mai bună. În loc să se consume atîtea
energii inutile, poate că mai importantă ar fi o discuție lămuritoare a
părților, nu pe forumuri și-n reviste, ci față-n față. USR-ul a convocat un
consiliu pe 18 iulie. Puțintică răbdare, și lucrurile se vor lămuri. În numele
liberei exprimări, să așteptăm ca ambele părți să se pronunțe, nu doar vocalii
contestatari.
- Articole in legatura
- USR în criză (?)