OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Sper sa fii de acord, Miruna Micu-Berescu, ca e in plina efervescenta institutia festivalurilor de film locale si totodata internationale. Le cunosti inca de la precursorul DaKINO si, mai decis, de cind esti directoare a Festivalului International al Filmului Independent (IIFF) Anonimul, cu editiile desfasurate in Satul Filmului, construit de Sorin Marin la Sfintu Gheorghe-Delta. E o „competitie a competitiilor“ sau e oarecare aglomeratie?

Primul lucru de spus, pe care-l spun multi, e ca-i extraordinar s-avem competitii si competitori. Eu as adauga insa c-ar fi extraordinar s-avem festivaluri care s-arate fiecare intr-un fel anume, bine definit, in asa fel incit ele „sa faca bine“ institutiei de care vorbesti. Pentru ca modul cum „iese“ si masura in care fiecare festival local e si international si profesionist le afecteaza pe toate celelalte. Piata e circumscrisa cam acelorasi arii, locurile in care ne desfasuram initiativele, pentru contactarea participantilor, cu aducere de filme si tot restul, coincid uneori si multe depind de seriozitatea noastra, dar si de a celorlalti.
- Ce scapa
celor in drept si in functie
Preferi sa fii sibilinica?
Nu. Pot sa concretizez, desi nu vreau s-o fac pe arbitrul, in aceasta „competitie a competitiilor“, cu unii mai vechi sau cu nou-veniti. Anonimul insusi nu-i decit la a 4-a editie, care se va produce intre 13 si 19 august. Este important sa fim cu totii seriosi, fiindca impresia si diferenta „in afara“ nu le fac pe rind si pe cont propriu festivalurile X, Y, Z – care se intimpla sa fie unul peste altul, taman in aprilie-mai 2007 la Bucuresti –, ci intr-o conexiune care nu trebuie sa scape celor in drept si in functie. Public spectator inteleg c-a fost, mai mult sau mai putin, cam peste tot, ceea ce-i foarte bine, dar nu despre asta discutam. Publicul nu-i o moneda de schimb ocazionala. Conteaza si „ce spune lumea“, conteaza ce spuneti voi, criticii, si presa in general, ceea ce se si „aude“ automat „in afara“. Daca nu se prea stie cine ce festival are si a cui e solicitarea, daca ceri un film si nu-l mai dai inapoi, daca inviti si anunti pe cineva care nu vine, daca nu ne prea tinem de cuvint, nici in tara, nici in strainatate, toate astea si multe altele ne afecteaza pe toti. Si pe consacratul TIFF, si pe novicele NexT, care se intimpla sa fie nevinovati.
Seriozitatea din capul locului a IIFF Anonimul n-a placut insa tuturor. Ati parut unora cam elitisti: „unde sint masele (sau «valurile») de cinefili?!“, s-a intrebat cite un ratacit in Delta dupa prima editie.
Fiecare poate sa scrie ce vrea, prefer sa spun cite ceva despre ce vom aduce nou la a 4-a editie. Am extins cu o zi festivalul, de luni, 13, pina duminica, 19 august, tocmai pentru ca tot ce se vede in cele trei sali ale mini-multiplexului din Satul Filmului, in care intra juriile si o parte mica din public, sa poata fi vizionat in fiecare seara si de „masele de cinefili“ din campingul dotat la rindu-i, cum stii, cu cele necesare. Adica sa nu mai existe nimic, indiferent daca-i vorba de filmele din concurs sau de programele paralele, care sa nu fie proiectat si pe ecranul in aer liber. Vom avea si doua lungmetraje in plus in competitie: 9 fata de 7 la editiile precedente. Dintre acestea, cel putin unul, dar probabil doua vor fi romanesti. Avem in concurs si sectiunile de scurtmetraj de fictiune si animatie, plus programele paralele in curs de definitivare, plus colocviile, la fel. Ne bucura mult ca in competitia scurtmetrajelor s-au inscris si multe filme romanesti, printre care numeroase de la UNATC. Sigur, ramine de vazut cite din cele vreo 400 de titluri din diverse tari, prezentate la preselectia operata de Alex. Leo Serban, vor fi incluse in concurs.

Contributii CNC la limba de lemn
Circula in tirg zvonul ca, in cadrul unei operatii confuze si secrete, ca tot ce tine de CNC – unde noul director general n-a convocat inca o conferinta de presa, la opt luni de la instalare –, IIFF Anonimul 4 n-ar fi obtinut nici o centima finantare din bani publici.

Da, „am aplicat“ pentru cofinantare si cererea noastra n-a fost acceptata. Ni s-a comunicat in scris, sec, ca dosarul ar fi „incomplet“ – o generalitate vaga care poate fi pretextata oricarui proiect. Telefonic, ni s-a mai transmis ca „nu sint numite persoanele implicate in proiect“, adica probabil n-am intocmit un nomenclator si, mai simpatic, ca „nu e prezentata utilitatea obiectivelor“.
Sint totusi contributii de retinut, pentru un lexicon al limbii de lemn in varianta CNC.
Nu vreau sa comentez, printre altele fiindca nu foarte multi oameni au crezut dintru inceput in acest proiect, pentru unii suspect din cauza exotismului sau – departe, in Delta Dunarii, care i-ar „rupe pe cineasti de realitatile prezente“.
Parca am mai auzit ceva de felul asta, acum vreo 50 de ani! E, in 2007, un fel de embargou contra unui festival autonom, cu profilul lui, cu fantezia lui? Cum sa-i spunem: blocada, oarecare boicot?!
Nu, noi n-am luat-o asa, nici in trecut, nici in prezent, si contam pe viitor.