OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Marius Ianus are blog-uri, scrie pe alte blog-uri (pe hyperliteratura, pe care l-a fondat impreuna cu Cezar Nicolescu), e legat de scandalurile de pe alte site-uri (clubliterar), asadar, are o prezenta activa in spatiul virtual. Poetul a colonizat, cu manifestarile sale nonconformiste, nu doar spatiul public al Facultatii de Litere sau al strazii, ci si spatiul public al Internetului. Sau, mai bine zis, dupa ce a epuizat locurile de „asediu“ ale realitatii fizice, intransigentul a gasit noi teritorii de asaltare a spiritelor. Aceste noi teritorii ale mintii sint „stabilite“, fluid, ca frontiere electronice, in ciberspatiu.

Cel care a fondat fracturismul, impreuna cu Dumitru Crudu, in 1998, scrie si actioneaza in mod voit anarhic. Probabil daca scrii exclusiv de bine despre Marius Ianus, nu faci decit sa il jignesti. El care se revolta, avangardist, darimindu-i pe optzecisti si pe postmodernisti, poate ca se simte cel mai bine cind este, la rindul lui, chestionat. Acesta pare a fi un prim indiciu ca este momentul aparitiei unui alt Marius Ianus, din moment ce Marius Ianus-ii de pina acum s-au asezat confortabil la un birou, in fata unui monitor LCD si zimbesc complice, ca niste capitalisti ai progresului tehnologic. Semnele de cumintire si de aliniere ale poetului isi cer reversul in arta, o arta „rea“ care sa critice „fracturile“ socio-politice ale existentei. Sa ne amintim ca poetul si-a facut fulminanta aparitie pe membrana literaturii ca un virus care afecteaza capitalismul carieristic sau afaceristic. Se pare totusi ca virusul Marius Ianus nu a fost devirusat, ci este, temporar, in carantina. Astfel, poetul isi anunta un nou volum rebel, publicat la Cartea Romaneasca, Strumfii afara din fabrica!, in care isi propune sa adune, pe linga propriile poezii, comentariile insurgente de pe forumul clubliterar.com, cele care au stirnit un scandal despre libertatea de expresie, cenzura si literatura. Cu siguranta, subiectul nu este incheiat si vor curge multi pixeli, biti si cerneluri pe marginea dezbaterilor despre moderarea literaturii pe net, despre miscarea anticenzura virtuala si despre incalcarea intimitatii, despre raportul dintre viata si poezie.

Deja site-urile literare sau listele s-au confruntat cu problemele (pro si contra) moderarii, in sensul ca multe voci afirma ca acestea nu trebuie sa devina platforme de scandaluri si atacuri la persoana, ci, dimpotriva, sa aiba filtre, norme si reguli inspre cistigul valorii literare. Astfel, forumurile ar fi destinate libertatii de exprimare, polemicilor si rafuielilor personale, pe cind site-urile literare, cenaclurile on-line si blog-urile colective au administratori si moderatori responsabili cu decurgerea postarilor in limitele bunului-simt. Problemele intervin in momentul in care acestia din urma isi aroga dreptul de a sterge sau de a interzice postari pe baza unor criterii nonestetice, caz in care un membru al unui club sau cenaclu este cenzurat. Spatiul virtual nu este unul confortabil, in care te poti instala ca intr-un fotoliu multimedia si savura entertainment-ul. Dimpotriva, odata situat fragil in el, te poti lovi de aceleasi animozitati si prietenii literare care impinzesc lumea literara din spatiul realitatii fizice. Iata inca un argument pentru faptul ca teza „generatiei 2000“ si a solidaritatii pica cu trimbite cu tot.