OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In prima parte a acestui articol aminteam de „fractura“ care s-a produs pe net in momentul in care Marius Ianus, Eugen Suman, Ruxandra Novac si Bogdan Perdivara au iesit de pe clubliterar.com, in urma unor discutii polemice despre regulamentul clubului, elita, cenzura, literatura si democratie. Marius Ianus a ajuns sa fondeze, cu ajutorul lui Cezar Nicolescu, blog-ul hyperliteratura.reea.net, unde se gaseste un link catre „manifestul fracturist“ (un fragment din revista Vatra in format pdf), o legatura catre primele doua numere ale revistei fracturi (2002), dar si un link catre „postfata strumfilor“, adica „documentele“ forumului cu dezbaterile de pe clubliterar si cele doua poeme „incriminatoare“ ale strumfilor (http://mariusianus.ifrance. com/comlit. html).

Asadar, gasim materiale suficiente pe Internet pentru o privire asupra unei parti din literatura „generatiei 2000“, dar si asupra modului in care biografia, viata si realitatea sint propuse a sta, in forma denudata, drept literatura. De la plachetele de versuri Hirtie igienica si Ursul din containar – un film cu mine la poemele si comentariile virtuale ale „strumfilor“, „fractura“ dintre biografie si poezie devine din ce in ce mai mica. Astfel, poetul scrie poeme incomode pentru colegii si prietenii de generatie, trecind de la o inspiratie beat (din volumul Manifestul anarhist si alte fracturi) la o contingenta biografica, se pare insuportabila, pentru cei vizati. Daca in primele volume fracturismul era modalitatea de a transforma scrisul in arma, poezia in invectiva social-politica si manierismul in stil coroziv, de data aceasta din fracturism pare a mai ramine doar „fractura“. Adica un continut social-politic si ideologic imblinzit, cu toate ca sinceritatea si agresivitatea sint in continuare indreptate impotriva minciunii deopotriva sociale si literare.
in timp ce primele poeme publicate se ridicau impotriva culturalizarii cotidianului, impotriva elitismului si a academismului in poezie, dar si impotriva capitalismului materialist, poemele „strumfilor“ par a fi autoreflexive in privinta propriei generatii de creatie.

Poetul-ideolog care s-a straduit sa inchege o grupare, si a si reusit pina la un punct, isi indreapta acum armele poetice impotriva colegilor. Daca una dintre credintele poetului este ca literatura schimba intr-adevar lumea (o utopie care poate uimi la acest demolator de ideologii, mituri si clisee), cum marturiseste intr-un interviu, atunci, de data aceasta, vrea Marius Ianus sa-i schimbe pe „douamiisti“? Vrea neoavangardistul sa-si asume pina la capat rolul de guru, mai ales ca, tot datorita influentei beatnicilor, s-a situat de multe ori pe baricada actionismului spiritualist? Chiar daca o evolutie se poate urmari in poemele si ideologiile lui, Marius Ianus a ramas consecvent cu ideea populismului si cu imanenta activista. Daca revista fracturi nu mai apare, daca fracturismul si-a linistit apele, „fracturile“ din societate si din literatura par in continuare sa-l obsedeze pe Ianus.
De la negatia violenta si injuratura publica, liderul turbulent al generatiei isi construieste o noua imagine, aceea a unui blogger care posteaza poezii (http://yanush. wordpress.com).