OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ce bloguri conteaza pentru o istorie culturala a spatiului virtual si cine decide acest lucru? Multimea de cititori sau analistii domeniului precum Carmen Holotescu sau Cristian Manafu? Un juriu legitimat, dar oricum subiectiv? Deocamdata, spatiul cultural virtual este prea anarhic pentru a da altceva decit un raspuns confuz, conform cu amestecul neomogen si fluctuant al retelei insesi, cu bilbiiala prin prea multele turbulente, dar si cu o noua metoda de autoorganizare si de autoaparare.

Nu ne ramine decit sa asteptam sa se coaca placinta cu umplutura culturala a Internetului si sa creasca si din spatiul virtual mai multi analisti, dar si mai multe creatii notabile. Pina atunci, blogurile cititorilor sint cele care tin locul literaturii, precum si cel al criticii, in spatiul virtual. Si, ceea ce e mai important, le transforma, mai ales in modul de prezentare si de adresare.
Cu un amendament, insa: oricit de mult se iau, recent, in considerare studiile de open-source sau cele de anonimat cultural si activism (cu cuvintele de ordin precum: impartasire si colaborare in retea de jos in sus sau de la egal la egal), individualismul nu a disparut din retea. Oricit de mult am considera spatiul Internetului drept unul democratic, al auzirii a cit mai multor voci, triumful e de partea liberalismului cultural, in sensul ca doar vocea celui care reuseste sa se faca ascultat are relevanta.

In spatele unui blog se afla un autor sau mai multi, fiecare venind cu propria viziune sau cu o simpla parere, dar si cu o strategie de a se face reprezentabili in spatiul virtual. In unele cazuri, ai chiar impresia ca dorinta de a se face vizibili e cel mai important aspect pentru bloggeri, iar in alte cazuri exista o doza mare de narcisism, relativ incompatibila cu ceea ce ar vrea promotorii spatiului virtual sa fie reteaua: un spatiu al daruirii de tip copyleft si al cooperarii neconditionate.
Toate aceste presupozitii se pot verifica in rezultatele festivalului autohton de bloguri. Nu stiu care au fost criteriile pe baza carora s-a desfasurat Roblogfest-ul si care au condus la concluziile de tip „cel mai bun blog“ pe categoriile alese, fie ca publicul si-a spus cuvintul, fie ca juriul a decis. Dar constat ca mobilizarea cititorilor unui blog a venit si ca urmare a sociabilitatii si vizibilitatii autorilor insisi in spatiul virtual. Cistigatorii de la fiecare categorie au fost cam aceiasi, cu precadere in votul popular, schimbindu-se intre ele doar locurile, cu mici variatii, ca intr-o permutare limitata, din care nu prea ai de unde alege. Constat si frustrarea sau vanitatea unora, aparute dupa incheierea concursului, dar si meritele altora, care nu au obtinut un loc mai bun, desi ar fi meritat, sau nici macar nu au aparut pe lista nominalizarilor.

Ca in orice competitie, exista parti bune si parti discutabile in motivarile juriului si in criteriile organizatorilor, destule lucruri de chestionat si lucruri apreciabile, in functie de unghiul din care privesti, asa ca nu ma voi opri asupra pinzei de intrigi, birfe sau comentarii nesfirsite ori, dimpotriva, de laude, care se poate tese pe marginea evenimentului. Nu pot discuta competitia din punct de vedere obiectiv pentru ca, in primul rind, imi lipsesc multe informatii despre concurs (mai multa transparenta nu ar fi stricat) si, in al doilea rind, nu as avea timpul necesar sa parcurg fiecare nominalizare in parte de la fiecare categorie si sa stabilesc un criteriu personal in functie de care sa socotesc daca un blog ar fi meritat mai mult, daca un altul nu-si merita premiul sau punctajul s.a.m.d. Voi face doar citeva remarci exclusiv subiective, nemultumita fiind adesea de reprezentabilitatea blogurilor de cultura, in special de arta si literatura.

Ma opresc, deci, asupra celor 80 de bloguri de cultura nominalizate si constat, la prima vedere, ca doar pe un sfert dintre ele le cunosc. Dimpotriva, unele bloguri de cultura pe care le frecventez si despre care am si scris nu se regasesc pe lista Roblogfest. Dintre cistigatori, in special cei de pe locurile 1 si 3 (Bookblog si respectiv Terorism de cititoare) imi sint familiare si m-am si referit adesea la ele. Bookblog a primit locul I la „cel mai bun blog de cultura“, locul II la „cel mai bun blog colectiv“ si locul III la „cel mai bun blog despre media/advertising“, desi merita probabil doar ultimele doua premii, caci in afara de „Schimburile de carti“, manifestarile lor culturale trebuie sa se mai coaca. M-am bucurat mult pentru Luciat, care scrie acum si despre carti mai vechi din literatura romana. Sectiunea „cel mai bun blog cultural“ a revenit doar in sarcina juriului, ca si cind publicul larg nu prea citeste bloguri de cultura sau nu ar avea capacitate de a discerne, desi publicul a ales cistigator inclusiv Bookblog-ul. Un punct vulnerabil, asadar. Dar si lucruri bune au iesit la iveala printre nominalizarile de la cultura, competitia aducind in fata bloguri spumoase precum: stiupecineva.blogspot.ro sau blogul intitulat complicat, dar in acelasi timp inspirat Imperiul utopic al Balcaniei. In schimb, categoriei abstracte si impersonale de „cel mai bun blog“ nu-i gasesc locul si nici criteriile, parind a fi mai mult o gaselnita caleidoscopica, care isi schimba aparenta in functie de fiecare privire in parte.

Faptul ca 80 de bloguri de cultura au fost aduse laolalta, la o singura adresa, e o buna ocazie de a privi compartimentele culturale, de a compara intre ele petice de text, imagine sau sunet si de a le integra apoi intr-o retea. Oricit s-ar vorbi de predominanta imaginii in vremurile noastre, majoritatea blogurilor culturale sint preponderent textuale, ideile intrupindu-se mai ales ca limbaj verbal. Ceea ce am remarcat si cu alte ocazii se verifica si in acest caz: majoritatea blogurilor de cultura sint de opinie si atitudine, bloguri de idei, mai curind decit sa fie bloguri cu intentie literara propriu-zisa, bloguri de arta, bloguri cinematice sau audio. Doua exceptii sint insa semnificative: blogurile de fotografie, care au o calitate si o ingeniozitate ridicate, si blogurile de design, croite cu multa creativitate, intr-adevar. M-a surprins in mod neplacut faptul ca printre blogurile de literatura au fost nominalizate doar citeva, precum: Urbancolia al lui Dan Sociu, care a iesit pe locul 27, blogul in memoria lui Octavian Paler, incadrat pe locul 32, Blogeri-m-as si n-am cui al Mihaelei Ursa, urcat pe locul 48, Poemix, blogul lui Iulian Tanase de pe pozitia 20, sau blogul lui Mugur Grosu asezat pe pozitia 63. Unele bloguri nu ar avea ce sa caute la categoria blogurilor culturale, decit daca intelegem prin cultura un conglomerat in care intra absolut orice ii trece cuiva prin minte.

Competitia Roblogfest ar fi putut fi un bun filtru prin impuritatile retelei, dar nu s-a dovedit a fi decit o interfata hibrida ca orice produs sau activitate din spatiul virtual. In fapt, concursul Roblogfest a avut chipul si asemanarea blogosferei. Pina la urma, evenimentul a confirmat si a „institutionalizat“ cumva intuitiile si constatarile oricarui internaut, nu neaparat analist, al spatiului virtual: blogurile de cultura sint, in majoritatea lor, forme subculturale, metisate, fara pretentii inalte, cu o mare incarcatura de cotidian si de limbaj colocvial, cu destul umor si ironie, mai fina sau mai agresiva, dar, in tot cazul, cu multa frivolitate jucata sau inocenta, cu un voyeurism al internautilor direct in mintea autorilor, cu mult intimism, adesea disimulat, cu cerinta autenticitatii, asumata chiar cu riscul caderii in prozaism patetic. O placenta prin care trec atit lucrurile indispensabile, vii si motivante, cit si bruiajele realitatii.