OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Mi se par interesante incercarile de a realiza intr-o carte sau pe pinza experimente ce dau impresia depasirii limitelor fizice ale acestora. Un astfel de experiment este transcenderea constringerilor mediilor traditionale printr-o tema si o infatisare care te transporta, mintal, in lumile posibile construite cu ajutorul tehnologiilor virtuale. Poate de aceea citesc cu sentimentul insolitului literatura Florinei Ilis si a lui Ion Manolescu, in ciuda climatului de „moda veche“ si familiara pe care il degaja suportul scrierii si al unor conventii auctoriale care nu rup cu trecutul.

Poate de aceea privesc cu placere curioasa si cu implinirea sentimentului de asteptare pinzele care simuleaza iesirea din sine inspre spatiile mediatice ultratehnologice, desi totul nu e decit o iluzie, hiperrealist intretinuta, dar tot o iluzie.
Nici Florina Ilis, nici Ion Manolescu, nici Adrian Otoiu pe de o parte, nici Florin Ciulache pe de alta parte nu se manifesta propriu-zis in spatiul Internetului ca scriitori si respectiv ca artisti (nu au nici macar un site sau un blog).

Cu toate ca jongleaza cu un limbaj si un imaginar ultratehnologizate, inclusiv cu conceptele codurilor computationale, pe ei ii fascineaza posibilitatea de a transmuta in mediul hirtiei sau al pinzei experiente virtuale. De aici impresia inovatiei intr-un mediu al traditiei care, iata, nu e ostil noutatii. Ba dimpotriva, se dovedeste mai permeabil chiar decit mediul calculatorului, rigid uneori in codurile sale intranzitive. in aceste demersuri exista, totusi, citeva riscuri. Astfel de instrumente digitale (reci si intelese cu adevarat doar de initiati), aplicate unui suport moale si pipaibil, pot aduce o alura de sfinx, impenetrabil si intangibil. Caldura emotiei poate disparea daca se reprezinta doar astfel de universuri, in fond abstracte, fara sugerarea unei alternative calde si sensibile.

Pinzele lui Florin Ciulache sint edificatoare in acest sens, deopotriva in acceptia pozitiva a inovatiei formale si tematice si in acceptia negativa a reducerii imaginatiei multisenzoriale la niste constructe tehnologice. El se afla, in prezent, printre artistii expusi de Galeria posibila (posibila.ro), dupa Nicu Ilfoveanu, Roman Tolici, Gili Mocanu, Anca Benera, Dragos Lumpan sau Matei Bejenaru. Titlul expozitiei sale este nu altul decit Personal computer, iar pinzele sale, atit de traditionale ca suport, aduc look-ul noilor tendinte in pictura prin invazia digitalului. Artistul, care a explorat zonele cele mai mediatice cu putinta in tablourile sale (logo-urile de la Animal Planet, Reality TV, Eurosport Live sau National Geographic sint „adjudecate“ de artist), face de data aceasta stop-cadre asupra operatiunilor calculatorului: turn off, delete, copying sau download sint citeva dintre instantaneele inghetate din derularea mecanica a actiunilor unui soft.

Cind ecranul televizorului iti arata doar o „facility line“ ori un „no or bad signal“ sau cind viata se reduce la insemnele de avertizare a incendiilor, artistul ne spune ca s-a dereglat nu doar un canal sau o retea tehnologica, ci si ceva din viata oamenilor mult prea legata de aparate. Focul si dispozitivele de tot soiul (indicatorul, extinctorul, monitorul), electricitatea si electronica tin de tematica artistului. Brand-uri mass-media sau brand-ul Windows isi impart concurenta in seducerea omului, consumul informatic echivalind cu inghitirea de imagine mai mult sau mai putin „in timp real“.

Expozitia recenta a lui Florin Ciulache m-a trimis cu gindul la cerul ca un „ecran albastru“ al lui Catalin Petrisor din Chroma sky (blue key), o expozitie care s-a incheiat nu demult la Anaid Art Gallery. Daca insa Catalin Petrisor utilizeaza efecte digitale cu caracter naturist pe pinza, mizind pe manipularile realului (si realisticului), Florin Ciulache nu vrea sa inventeze un alt tip de natura care sa concureze cu cerul, norii si lumina. Dimpotriva, artificialul tehnologic si mediatic este inmuiat pina la a parea firesc: e singura lume existenta. Ironia si bogatia de culori groase vin sa atentioneze asupra mesajelor sale ce apostrofeaza mediaticul. Ecranele sint lichide, moi si vaporoase, ca un ocean viu colorat aflat in unduire. Dar mai ales inselatoare.