OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Lector universitar si critic literar, Daniel Cristea-Enache este deschis spre formele proteice ale actualitatii culturale. Bun cunoscator al literaturii de ultima ora si al tendintelor culturale vii, literatul este un sustinator al valorii, disociind intre simpla moda a vremurilor si calitatea literara. Mentinind un echilibru prompt, dar subtil, intre etica si estetica, promoveaza argumentatia solida in dauna vorbelor goale. Asa ne-a obisnuit din articole si carti.

De curind, tine un blog construit pe cronica de carte, punind in oglinzi paralele receptari diferite (tipologice si diacronice). Nu se dezminte de la obiceiurile sale, chiar cu riscul de a parea ca nu se poate adapta in intregime mediului on-line. Iata ca, in acest caz, catedra nu este incompatibila cu blog-ul, cu popularul mediu de comunicare culturala. Chiar daca isi marturiseste „cultul hirtiei tiparite“, criticul reuseste sa-si gaseasca cel mai bun mod de exprimare in ceea ce-l priveste: cronica literara pe blog. De fapt, D.C.E. posteaza texte (cam lungi pentru cititorii febrili ai netului) deja publicate in formatul hirtiei, ca un profesionist al culturii scrise mutat in retea. Desi la noi blog-urile au parut a rasari peste noapte intr-un context al amatorismului si al liberelor initiative, incepe sa se resimta nevoia unei profesionalizari si a unei stabilizari in cadrul boom-ului. Sa fie acesta un prim semn ca se poate media intre elita si consum si ca spatiul virtual isi poate depasi superficialitatea?

supliment.polirom.ro/dce se prezinta ca o placa de lansare a dezbaterilor de idei pe valurile virtuale, (re)aducind in discutie un eseu critic deja tiparit pentru a-l infuza cu interactivitate. Lungimea postarilor de acest fel tine de anvergura intentiilor criticului si marturiseste vointa de constructie sistemica, cu toate ca nu se potriveste cu mediul (in genere, minimalist) blogger-ilor vitezomani.

Abatindu-se de la trend-ul jurnalelor on-line cu insemnari scurte si mizind exclusiv pe categoria interesantului, D.C.E. ne arata ca blog-ul poate fi si altceva: o proba riguroasa de discurs. Autorul „dialogurilor pe hirtie“ isi continua locvacitatea pe blog, prelungind „Sertarul scriitorului roman“ in virtualitate si dorind sa dialogheze mai degraba cu cititorii de literatura decit cu scriitorii insisi. Din „sertar“ ies comentarii sub forma unei actiuni arheologice in care mediul hirtiei este conservat in mediul electronic. Criticul „impacheteaza“ lucrurile si le asaza la locul lor temeinic ales, le asezoneaza uneori cu mici inscenari, dar deocamdata nu mizeaza pe comentarii noi. Cel mai adesea nu epateaza si nu socheaza, lasind mai degraba impresia ca instituie sau restituie un posibil dialog care nu a avut loc la momentul respectiv.

in genere, cordial si amabil, dar si onest sau ironic, pus pe edificare, nu pe sfarimare si deconstructie, autorul Concertului de deschidere nu provoaca furtuni, ci linisteste apele in literatura. Stapin pe fraza de o elocventa fina si abstracta, nu-i lipseste nici pragmatismul analizei concrete, la obiect. Cind impresionist si intuitiv, cind mestesugar si tehnician, criticul de intimpinare nu este strain de istoricul literar care iubeste contextualizarile si organizeaza totul conform unui plan. Nimic nu pare a se asterne aleatoriu, „turbulentele“ literare sint rinduite cu flexibilitate, asa incit D.C.E. face figura aparte de la standardele (deja suparatoare) ale blogging-ului.

Ofera „secvente de literatura romana“ in zona cronicii de carte, repunind pe tabla de joc poeti precum Gelu Vlasin sau Alexandru Matei in contexte sociologice si propriu-zis literare sau distingind intre cartile reusite si cele mai putin reusite ale lui Dan Lungu si Marius Ianus.
Astfel ca blog-ul se arata ca un sertar in care se deschid alte sertare nu cu scopul de a provoca, ci de a releva un fond ordonat, in ciuda arborescentei de idei care pare uneori ca se desira in directii multiple. Probabil ca D.C.E. va ramine fidel manierei de a scrie in spatiul virtual ca pe hirtie (metoda ce poate aparea anacronica, insa ii este identitara), situatie sincrona cu contextul hibrid al vietii culturale de astazi. Un posibil avantaj ar fi profesionalizarea blog-ului de carte, in asteptarea unor vremuri in care blog-urile de specialitate sa poata concura cu revistele tiparite. Sper ca autorul sa-si gaseasca cititori la fel de rigurosi si de negrabiti.