OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Una dintre primele imagini scanate si reproduse pe suport electronic a fost Mona Lisa lui Leonardo Da Vinci. Acest demers a fost realizat in 1965, impreuna cu un portret al parintelui ciberneticii, Norbert Wiener, de Philip Peterson de la Control Data Corporation (o copie Mona Lisa by the Numbers se afla la Computer Museum din Boston). Bineinteles insa ca o simulare si o vizualizare a Giocondei pe ecranul terminalului este diferita de receptarea tabloului in muzeul Luvru, atit ontologic-cognitiv, cit si semiotic-interpretativ. In primul rind datorita posibilitatii de manipulare digitala si caracterului abstract al primelor incercari de arta pe calculator.

Astfel, multumita capacitatii numerice de scanare si de modificare a unei fotografii, Mona Lisa lui Leonardo a putut fi prelucrata de catre Jean-Pierre Yvaral (Mona Lisa synthetisée, 1989) sau de catre Lillian Schwartz (Mona/Leo, 1987). Nu doar reconstituirea chipului Giocondei devine posibila in mediul sintetic, ci si manipularea unei fotografii scanate (in ultimul exemplu iconic, jumatate din cadrul imaginii contine chipul Mona Lisei, iar cealalta jumatate este formata din chipul lui Leonardo). De la prima simulare pe calculator a celebrului chip, in anii 1960, la aceste doua modelari numerice, produse la sfirsitul anilor 1980, se remarca o trecere dinspre abstractie inspre figuratie, desi aceste procese nu se exclud reciproc, ci mai degraba coexista. Imaginea pe suport digital poate fi utilizata atit la nivel formal, ca modificare si ca imbunatatire a calitatii unei imagini traditionale (in comunicare, publicitate, operatiuni de restaurare), cit si la nivel substantial, ca schimbare a continutului prin tehnicile montajului si ale colajului.

Trecerea de la reproducerea abstract-numerica la o simulare hiperrealista poate fi ilustrata prin figurile chipului artistei Orlan, un chip transfigurat prin chirurgie plastica si modelare computationala. In operatiile chirurgicale de tip performances, artista din Franta isi resculpteaza look-ul dupa figuri celebre din istoria artei, de la Psyche, Europa, Diana sau Venus la Mona Lisa. Spre exemplu, in 1993, isi efectueaza a saptea interventie chirurgicala la New York, Omniprésence, constind intr-un implant siliconic in ambele extremitati ale fruntii pentru a intra in interfata cu chipul (androgin) al Giocondei lui Leonardo. Ideologic, Orlan vrea sa denunte ideea de frumusete feminina drept un construct, sa artificializeze si sa defamiliarizeze conceptul de naturalete si sa intre in dialog polemic cu istoria artei.

In „auto-hibridarile“ din 1998-2002, artista grefeaza canoanele frumusetii clasice pe propriul chip, inspirindu-se din transformarile corporale din cultura indienilor mayasi si olmeci, precum strabismul sau elongatiile de craniu. Aceste serii de fotografii digitale, realizate in colaborare cu Pierre Zoville si expuse la Muzeul Carillo Gil din Mexic, sint imagini manipulate pentru a releva relativitatea perceptiei frumusetii. Chipul european este metisat, in contextul multiculturalismului, cu caracteristici faciale precolumbiene si africane.
Pe de o parte, aceste reconfigurari faciale ilustreaza modelul baudrillardian al imaginii-simulacru, chipul artistei fiind o imagine a unei imagini, din moment ce nu (mai) exista un chip original, „real“, de referinta. Totusi, acest inteles simulacral trebuie depasit intrucit Orlan isi reconstruieste corpul in cel mai fizic sens cu putinta. „Arta carnala“ a artistei apeleaza la dimensiunea trupeasca a identitatii pentru a o transforma in materie de modelat si in mediu de transmitere a reprezentarilor.

Corpul devine deopotriva un teatru estetic, social si politic al experientei, cit si o platforma a transformarii fenomenologice si figurale. Se sugereaza astfel faptul ca un icon cultural difera in functie de context: de la imaginea madonei cu pruncul (iconul maternitatii) la imaginea actritei Marilyn Monroe (simbolul vedetismului) sau la imaginea mereu in schimbare a cintaretei Madonna. Daca iconuri ale culturii de masa precum Michael Jackson sau Pamela Anderson apeleaza la chirurgia cosmetica pentru „infrumusetare“, Orlan recurge la operatiile plastice in scopul desfiderii ideologiilor care dicteaza standardele estetice. Chipurile permanent remodelate ale artistei din Franta sint o marca a nomadismului estetic actual.