OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

La Tirgul de carte, printre standurile doldora de carti, s-au aflat si lucrari multimedia. Astfel ca periplul prin tirg a putut deveni si o calatorie virtuala in care au interferat glasuri si imagini in sincronia timpurilor si in simultaneitatea spatiilor. Din scene decupate din serialul DVD Toate pinzele sus puteai sari intr-un album cu sapte DVD-uri Caragiale, te puteai amuza pe planeta umoristica de secol XIX cu numele Chirita in provincie sau puteai empatiza cu Memorialul durerii.

Toate acestea la TVR Media, care a izbutit sa „salveze“ de la perisabilitate o parte din propria-i arhiva de imagini, evident tot temporar, pina la inventia unei alte tehnologii. Daca doreai sa tragi cu urechea la cartile audio de la Humanitas, puteai sa faci asta intr-un colt, descoperind fonic un Michelangelo electric de Sarah Hall sau regasind mai vechile editii multimedia. De aici, puteai face, firesc, saltul inspre navigarea pe cunoscutele enciclopedii virtuale (I.L. Caragiale, Nichita Stanescu sau Constantin Brancusi) de la Societatea Culturala Noesis.

O noutate insa a tirgului a fost organizarea unei dezbateri despre bloguri de catre revista Cuvantul, cu moderarea lui Razvan Tupa. Am fost la aceasta intilnire, pierzindu-ma in publicul care are, care mai de care, cite un blog sau mai multe proiecte on-line: Andrei Ruse, Marius Ianus, Michael Haulica, reprezentantii de la Human Zone sau de la Bookblog etc. Invitati sa se confrunte au fost Florin Iaru si Cezar Paul Badescu. Prin acestia au fost aduse fata in fata de fapt doua tabere: cei care cred cu tarie ca doar presa scrisa si cartea sint purtatoarele culturii si resping noile media si cei care mizeaza foarte mult pe avantajele acestora din urma. Florin Iaru a reusit, cu caracteru-i intempestiv si teatral, sa aprinda spiritele. Acesta, punind patos in dezbatere, a incitat pina in punctul culminant in care unul dintre cei prezenti, probabil un blogger intransigent, a parasit in mod revoltat si inconoclast dezbaterea. Intr-un fel, iesirea injurioasa, extrem-democratica, a persoanei din public nu a facut decit sa confirme opinia autorului Cintecelor de trecut strada ca blogul este exclusiv un mediu de propaganda interna.

Pentru poetul optzecist de la „cea mai inalta fictiune“, blogul si tot ce tine de creatia internetului nu intra in categoriile culturii. Creatiile in sau de pe aceste tehnologii nu ar reprezenta decit niste puncte de plecare pentru dorinta bloggerilor de a se face cunoscuti in spatiul culturii tiparite, decit niste forme de marketing si socializare. Se pastreaza astfel specificitatea si demarcatia stricta intre medii, unul cu o traditie intr-adevar venerabila, celalalt emergent dar minor reprezentat cind e vorba de calitatea culturala. Morala insasi a acestei intilniri ar putea fi ca, incet, incepe sa se creeze o atmosfera de dialog intre bloggeri si reprezentantii presei scrise, sa aiba loc intilniri concrete cu schimb de opinii intre cele doua medii, dar si cu carti publicate pe hirtie dupa ce creatiile au fost initial discutate pe net. In fine, s-a vazut cit de usor se poate face trecerea de la un cenaclu on-line la unul fizic.

Dihotomiile, iata, sint pastrate, uitindu-se parca faptul ca cele doua medii se intrepatrund in prezent mai degraba decit sa se desparta in mod rigid. Exceptie facind doar acele lucrari destinate in mod exclusiv monitorului si softurilor, opere care nu sint publicabile pe suport de hirtie. Dar si acelea care tin de stilistica impregnata unei creatii, mai ales gratie caracterului conversational si interactiv al unui blog. Dar cele doua medii nu au neaparat un criteriu de valoare specific, intrinsec, decit in privinta materiala si functionala a suportului tehnologic. Valoarea este atribuita, in privinta ambelor, de concretizarea creatiei la intilnirea cu receptorul. Ceea ce in media tiparita inseamna partizanatul de gasti pe net poate sa insemne, fara un filtru axiologic, o ideologie a mediocritatii si, de ce nu, doar o perioada de gestatie pentru crearea unor noi tipuri de bisericute ideologice si partinice. In prezent, blogurile par un spatiu creativ liber, fara constringeri ideatice si detinind un limbaj informal in privinta gustului si ierarhizarii culturale. Dar asta poate fi numai o tranzitie, astfel ca entuziasmul pripit din fenomenul bloggingului sa fie de-a dreptul rizibil. Din aceasta perspectiva, si nu numai, vocea critica, temperata si sceptica a lui Florin Iaru a fost binevenita. E nevoie si de astfel de voci pentru ca sa ne amintim mereu nu doar de oportunitatile, dar si de dezavantajele din blogging.